duminică, 27 februarie 2011

Rădăcinile masoneriei botoşănene

http://roncea.ro, 2010
* Astăzi, în România, sînt nouă loji masonice, iar numărul total al masonilor se apropie de zece mii. Cei mai mulţi masoni, 6.234, sînt înscrişi în Marea Loja Naţională din România, care are recunoaşterea internaţională a 128 de Mari Loji din lume.
Majoritatea masonilor au studii superioare
Vîrsta medie a masonilor este de 46 de ani. În România, aproape toţi au studii superioare, numai 4% avînd doar liceul terminat. Printre masoni se află 2.500 de ingineri, aproape 1.500 economişti, cîteva sute de jurişti, medici, profesori, artişti şi zeci de studenţi şi preoţi.
Trecînd dincolo de cifrele seci, trebuie spus că e greu să pătrunzi în meandrele şi în trecutul unei structuri asupra căreia planează mult mister fără a explica, mai întîi, parte din terminologie.
Mic dicţionar introductiv
- francmason: persoană iniţiată într-un rit al Ordinului francmasonic;
- grad: treaptă ierarhică în francmasonerie;
- lojă: structură organizatorică de bază din viaţa masonică, ce cuprinde, în genere, gradele 1–3;
- frate: membrul unei loje;
- areopag, conform ritului scoţian, cuprinde fraţi cu gradul de la 19 la 30, gradul 33 fiind cel mai înalt;
- capitol: structură ce reuneşte fraţii de gradele 17 şi 18;
- mare lojă: loja de pe un anume areal geografic, în general teritoriul naţional;
- marele Orient: structură similară cu cea a Marii loji;
- venerabil: fratele cu demnitatea cea mai înaltă într-o lojă;
- lumini: primii cinci conducători ai unei loji;
- obedienţă: relaţie de dependenţă între diferite trepte ale ierarhiei masonice;
- orator: păzitorul Constituţiei şi Regulamentelor lojii;
- ospitalier: se ocupă de strîngerea şi cheltuirea banilor destinaţi săracilor;
- tezaurar: răspunde de încasarea obligaţiilor băneşti ale membrilor şi de plata contribuţiei către Puterea Suverană;
- secretar: întocmeşte planşele de arhitectură;
- supraveghetor: asigură ordinea şi are prioritate în primirea dreptului la cuvînt;
- adormire: momentul încetării activităţii unei loji care, ades, este temporară.
Începuturile francmasoneriei în România
Se afirmă că italianul Carra ar fi introdus, prin conaţionalii săi negustori veneţieni şi florentini, în vremea voievodului Constantin Mavrocordat, francmasoneria în ţările Române. În realitate, cel care pune bazele francmasoneriei în Ţările Române este fostul secretar (1709 – 1714) al lui Constantin Brâncoveanu, Anton Maria del Chiaro, în a doua venire a sa, în 1733, la curtea voievodului Constantin Mavrocordat.
În zona Moldovei, în 1742, la Iaşi se constituite Loja „Augustina”. Trei decenii mai tîrziu, tot la Iaşi se înfiinţează Loja militară „Marte”, formată din ofiţeri ai armatei ruse de ocupaţie, cantonaţi în Principatul Moldovei în timpul războiului ruso- turc.
Un moment important e înfiinţarea la Bucureşti, în 1843, a Lojii „Dreptate – Frăţie”, ce-i are drept fondatori pe Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell.
Spre începutul secolului trecut, în 1923, francmasoneria română avea 561 de membri. Era compusă din Supremul Consiliu de 33, Marea Lojă Naţională din România, Marea Lojă Districtuală a Marii Loji din New York, Marele Orient al Franţei, 18 loji simbolice de rit ioanit, o lojă de adopţiune (feminină!) şi mici grupuri şi iniţiaţi liberi din Ordinul martinist.
După instaurarea regimului comunist, a început o prigoană a elitelor intelectuale, sute de mii de oameni, printre care şi francmasoni, fiind arestaţi, torturaţi şi condamnaţi. Mulţi s-au refugiat în Occident şi au intrat în structurile francmasoneriei din ţările respective.  
Francmasoni români celebri
Printre francmasoni, conform „Ordinului masonic român”, scris  Horia Nestorescu Bălceşti, au fost nume extrem de cunoscute: Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu, Dimitrie Bolintineanu, Ion. C. Brătianu, Carol al II-lea, Al. I. Cuza, Victor Eftimiu, Ion. D. Ghica, Octavian Goga, Spiru Haret, Heliade Rădulescu, Garabet Ibrăileanu, Take Ionescu, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Constantin Mavrocordat, Costache Negruzzi, Alexandru Paleologu, Mihail Sadoveanu, Mihail Şuţu, Nicolae Titulescu ş.a. 
Începuturile masoneriei la Botoşani
Din acelaşi „ordin” aflăm că pe meleagurile noastre au fost înfiinţate cinci structuri masonice: „Coroana lui Ştefan cel Mare”, Botoşani, în 1867, „Viitorul”, Botoşani, 1870, „Cuza Vodă nr. 17”, Dorohoi, 1882, „Hyram”, Botoşani, 1883 şi Capitolul „Garibaldi”, Dorohoi, 1883.
Cele cinci „lumini” ale Lojii „Coroana lui Ştefan cel Mare din Botoşani au fost Cezar Scotto, gradul 3, venerabil; D. Sc. Miclescu şi I. A. Caruso, supraveghetori, I.P. Gherman, secretar şi I.V. Adrian, orator. 
Iniţiativa înfiinţării Lojei „Cuza Vodă” din Dorohoi aparţine lui A.P. Alexandrescu. Primul ei venerabil a fost G. Hasnaş, care avea gradul 11. Ceilalţi demnitari au fost G. Duca şi Leonida Romanescu, supraveghetori, H. Micloşi (înlocuit cu V. I. Calcantraur), orator, Em. Gherghel, secretar, A. P. Alexandrescu, mare expert, G. Sburlea, gradul 11, tezaurar şi ospitalier.
Capitolul „Garibaldi” din Dorohoi avea dreptul de a lucra de la gradul 4 la 11. În urma alegerii demnitarilor, G. Hasnaş, I. Lăţescu şi G. Sburlea, toţi cu gradul 11, erau supraveghetori; B. Calcantraur, gradul 11, orator, H. Miloşi, gr. 11, cancelar, O. Gherghel, gr. 11, mare expert, Em. Gherghel, gr. 11, tezaurar şi ospitalier.  
Loja „Hyram” din Botoşani a fost înfiinţată sub obedienţa Marelui Orient al Franţei. Templul era pe strada Principală, „lîngă casa Antonier”. Şedinţele se ţineau săptămînal, în fiecare joi. 
Tot din „Ordinul masonic român” aflăm că în 1888, Loja „Viitorul” din Botoşani propunea organizarea unui congres masonic naţional, la Roman, al lojilor din afara Marii Loji Naţionale din România, în vederea constituirii Marelui Orient al României. Fără rezultat imediat.
Din acelaşi volum aflăm că în 1887, la Botoşani a apărut „Revista masonică” (singurul număr bibliografiat este din iunie şi a apărut în redacţia lui Grigore T. Goilav).
Precursori ai francmasoneriei pe meleaguri botoşănene
Printre înaintaşii francmasoni pe meleagurile noastre se regăsesc nume ades ilustre. Studiind Dicţionarul botoşănenilor, semnat de Ionel Bejenaru şi apărut în  1994 la Editura Moldova, constatăm că e vorba de oameni care s-au implicat activ şi cu rezultate vizibile în viaţa comunităţii.
I.V. Adrian (1837 – 1875), profesor de istorie, redactor şi revizor şcolar pentru trei judeţe. În 1866 a fondat Tipografia „Botoşanii I.V. Adrian”, unde a imprimat un ziar politic. În 1868 a lansat apelul pentru constituirea „Societăţii pentru învăţătura poporului român” şi a devenit membru al primei societăţi literare botoşănene. În 1869 e numit director al ATL, o perioadă scurtă fiind şi preşedinte al Camerei de Comerţ. În 1870 e ales deputat în Cameră.
Grigore T. Goilav (1850 - ?)
A fost coleg de studii cu Eminescu. Studii superioare la Strasbourg, Viena şi Munchen. Şase ani, director al Şcolii de fete din Botoşani, apoi consilier comunal şi primar la Botoşani în trei rânduri, secretar al Colegiului II Suceava, consilier judeţean la Suceava, senator. Vicepreşedinte al Societăţii muzicale Armonia, preşedinte al Ateneului Român, secţia Botoşani, fondator al Curierului Botoşanilor. În 1855, redactor la „Epoca”. Colaborează la diferite reviste, fiind semnatar a mai multe volume, în special despre armeni.
Dimitrie Scarlat Miclescu (1820 – 1896)
S-a născut la Iaşi. A activat în Asociaţia Patriotică din Moldova, pregătind terenul pentru începerea Revoluţiei. Membru fondator al Societăţii Unirea, deputat al ieşenilor în Adunarea Ad hoc şi al dorohoienilor în adunarea Electivă. Sub Cuza, comisar pentru problemele împroprietăririi. La Botoşani decan al Baroului, profesor de filozofie, editor şi publicist. Om politic extrem de curajos, care a plătit pentru asta cu luni de detenţie.
Constantin Pillat (1838 – 1922)
General, frate  cu Nicolae Pillat, bunicul lui Ion Pillat. Este unul dintre cei care îi prezintă lui A I. Cuza actul de abdicare în 1866. S-a înrolat în armata franceză şi a participat la războiul franco – prusac. Revine în ţară şi participă la Războiul pentru independenţă.
Dimitrie Rallet (1815 – 1858)
S-a născut în Bucovina, dar a copilărit la Botoşani. A studiat dreptul în Franţa şi Polonia. În 1841, preşedinte al judecătoriei Botoşani. Intensă activitate revoluţionară, luptă pentru democraţie, pentru dezrobirea şi emanciparea socială ţăranilor. Pamfletar de forţă. Pe vremea lui Ghica, primeşte înalte demnităţi ministeriale. Deputat de Botoşani în Divanul Ad. Hoc şi secretar al acestuia. Scrie fabule, pamflete, teatru, articole.
Mihail Sorbu (1885 – 1966)
Deşi e licenţiat în Drept, se consacră literaturii. Colaborează la „Convorbiri critice”, editează revistele „Scena” şi „Săgetătorul”. Director al Teatrului Naţional şi al Operei din Cluj, preşedintele Societăţii autorilor dramatici români şi secretar al Societăţii scriitorilor români.
Anastasie Başotă (1797 – 1869), boier, cărturar, ministru al lucrărilor publice. În 1838 a înfiinţat pe moşia sa Pomârla prima şcoală sătească de factură modernă din Moldova, tot aici organizînd şi Institutul Academic cu acelaşi nume. A fost venerabilul unei loji din Iaşi.  
(Carmen Moraru, Monitorul de Botosani, Pagina de Remember, articol aparut in 2007)