 |
| Sursa foto:http://www.ziaristionline.ro/2011/03/16/continua-lupta-pentru-memoria-camaradului-lui-eminescu-ionita-scipione-badescu-aflat-sub-tentativa-de-epurare-la-biblioteca-judeteana-salaj/ |
* În 1983, ziaristul Ion Maximiuc descria, în
paginile Publicaţiei „Hierasus”, editată de Muzeul Judeţean Botoşani, primii
paşi făcuţi de către publiciştii botoşăneni *
Îmbucurător pentru cei ce
duc mai departe o tradiţie veche este faptul că, la mai bine de un secol şi
jumătate de la apariţia primei publicaţii („Curierul românesc”, 8 aprilie,
1829), din cele 14 mii de titluri din întreaga ţară, aproape 300 au apărut în
Moldova de Nord, la Botoşani, Dorohoi, Mihăileni şi alte câteva localităţi –
„contabilizarea” lor atentă fiind făcută de către o sumă întreagă de
cercetători: muzeografii Ionel Bejenaru şi Gheorghe Median, ziariştii Nicolae
Cântec, Gheorghe Jaucă, Silvestri Ailenei, poetul Lucian Valea, dr. Andrei
Cardaş, arheologul Liviu Şovan, profesor Aurel Dorcu ş.a.
Primele publicaţii
Studiile făcute de Ileana
Turuşancu şi Ştefan Cervatiuc vorbesc despre o primă publicaţie botoşăneană,
editată de I.V. Adrian. Bisăptămânalul „Tearra de Susu” se pare că a apărut
între 10 şi 15 aprilie 1866. Din păcate, întrucât curatorul ziarului „nu avea
acte asupra vârstei legitime pretinse de lege pentru o astfel de activitate,
apariţia ziarului încetează”. Numai că I.V. Adrian nu se descurajează şi face
să apară la Botoşani sub îngrijirea sa de „vechi institutore superior,
professore de istorie şi fost inspector şcolar” „Steluţa”, „Deşteptarea”
(Desceptarea), Revista „Foiţă pentru toţi”, „Bondarul” şi „Felinarul”. Cea mai
veche revistă din Botoşani, potrivit lui Ion Maximiuc, este „Steluţa”, foaie
literară al cărei prim număr poartă data de 21 ianuarie 1868. Apariţia acesteia
se întinde, conform unor date, până la 13 aprilie 1869. Alături de I.V. Adrian,
au editat o seamă de publicaţii în acelaşi secol XIX şi alţi oameni de cultură
botoşăneni: „poetul şi prozatorul Gheorghe Kernbach, farmacistul Alexandru
Şmelţ, Scipione Bădescu ş.a. Dintre aceştia amintim, în ordinea apariţiei, „Cetăţeanul”,
editat între 20 noiembrie 1887 şi 16 ianuarie 1888. Era tipărit la Botoşani şi
avea un caracter politic, industrial, comercial şi literar (Ştefan Cervatiuc,
al IV-lea Simpozion al presei locale, Botoşani, 1979). Până la sfârşitul
secolului este de menţionat Gazeta „Independentul” (1870). O altă publicaţie de
început a fost „Opiniunea”, foaie publică, editată în 1867. Editor era Dimitrie
Scarlat Miclescu, unionist, boier democrat, iubitor de dreptate...Tot Miclescu
avea să editeze în 1874 la Dorohoi ziarul cu titlul „Curierul de Dorohoi”. Cu
aproximativ acelaşi titlu („Curierul Dorohoiului”), a scos o foaie mult mai
târziu (1882 – 1883) şi Ioniţă Scipione Bădescu. Însă înainte de aceasta se
cuvine amintite „Informatorul” apărut la Dorohoi în 1875, foaie agricolă a
judeţului. Cam în aceeaşi epocă au apărut în Botoşani „Progresul” în 1868,
editată de M. Weissmann, „Electorul liber” în 1870 – 1873, „Poşta din
Botoşani”” („Publicaţii şi publicişti din Nordul Moldovei”, Ion Maximiuc).
Avalanşă de publicaţii la Botoşani
Aici, între 1873 – 1874 a
fost editat „Lectorul român”, ce s-a numit „Foaie pentru toţi” după 1877.
Aceste publicaţii, conform articolului publicat în „Hierasus”, editau sub egida
lui George Kernbach „Calendarul lectorului român”, ce a apărut între 1873 –
1880. „Acesta era un almanah care oferea tot felul de informaţii despre
iarmaroacele şi târgurile din cuprinsul judeţului Botoşani; date asupra
cursului valutelor străine; date privind unităţile de măsură noi şi vechi;
îndrumări de ordin juridic; mersul trenurilor, tarifele CFR şi poştale etc.
Alături de aceste informaţii utilitare se publicau şi lucrări literare... Tot
Kernbach a editat şi „Albina Botoşanilor”, un bilunar, care se tipărea în
tipografia „Concurenţa” începând cu ianuarie 1881. „Albina Botoşanilor” a avut
printre colaboratori pe Vasile Alecsandri... şi, probabil, pe Constanţa Dunca –
Schiau, prima româncă ziaristă. În linia aceleiaşi publicaţii apare
„Cugetarea”, „foaie literară şi ştiinţifică” editată la Botoşani (15 aprilie
1899 şi 21 martie 1900). Editor era Alexandru Şmelţ, poet şi farmacist al
urbei. În „Gândul nostru”, editorialul cu nr. 1, se susţine ideea ridicării
provinciei din punct de vedere intelectual, prin literatură şi ştiinţă... În
1901, revista şi cercul „Cugetarea” s-au contopit cu revista „Ateneu”, de care
se ocupa societatea „Ateneu”, înfiinţată după modelul celei din Capitală.
Înainte de sfârşitul secolului XIX au mai apărut câteva publicaţii de aceeaşi
factură. Între acestea „Ţara de sus”, care s-a editat între 10 mai 1882 şi noiembrie
1844, avea caracter politic, comercial şi agricol” (Ion Maximiuc, Hierasus).
„Curierul român”, un bisăptămânal cu greutate
Scipione Bădescu, ce a fost redactor şi la
„Ţara de sus”, editează începând cu 2 martie 1886 până pe 26 august 1901
„Curierul român”, publicaţie cu caracter politic, social, economic şi literar,
cu redacţia şi administraţia în strada Primăriei. La Arhivele Statului Botoşani
s-au păstrat numeroase numere din „Curierul român”, în paginile sale
regăsindu-se ades problemele majore cu care se confruntau masele populare – un
eveniment important relatat fiind răscoala ţăranilor din Corni, din 1888. În
încercarea de a-l difuza şi în Transilvania, Scipione Bădescu a schimbat numele
ziarului de nu mai puţin de 23 de ori. În 1885 a apărut sub redacţia lui
Scipione Bădescu, pentru scurtă vreme, „Curierul Botoşanilor”, revistă în
paginile căreia au semnat George Coşbuc, Şt. O Iosif, Cincinat Pavelescu,
Corneliu Botez ş.a. „Au mai apărut în aceeaşi vreme „Monitorul comunal”, între
1885 – 1908, „Haver” („Tovarăşul, camaradul”), editat de L. Feller în 1882,
„Constituţionalul”, 1882 – 1886, 1887 sub redacţia lui N. G. Boldur – Epureanu,
„Der judische Wachter” („Veghea evreiască”) în 1884 sub redacţia lui H. L.
Feller, „Intransigentul”, liberal – conservator, apărut în 1888 ca şi
„Santinela”, ce se edita în acelaşi an. Între 1888 şi 1938 apărea la Botoşani
„Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie”, iar sub redacţia lui Emil T.
Vasiliu se edita între 1889 – 1912 ziarul „Libertatea”. În 1980 a apărut
„Gazeta gazetelor”, „Gazeta de Botoşani”, editată de V. Sardin, o altă „Ţară de
Sus” decât cea editată în 1890; aceasta apărea în 1891 şi editorul ei era T.
Boldur – Lăţescu. În 1892 era reluat ziarul „Constituţionalul” din 1887, cu
titlul schimbat în „Constituţionalul de Botoşani”. Mai menţionăm aici „Prutul”
conservator, care apare între 1896 – 1897 şi 1898 – 1899, „Steagul” cu apariţie
între 1899 – 1905, „Botoşanii”, ziar naţional liberal condus de Gh. Kernbach şi
apărut din martie 1898 până în 1930. Al Şmelţ mai tipărise la 1898 „Hazul”.
Director era Drâmbă – glumea editorul, redactor – oricine şi colaboratori Arcuş
şi Cobză. Amuzant „cum petrec sărbătorile” notabilităţile vremii:...”Enăşescu
plânge pe ruinele prefecturii; Lăzărică plânge pe ruinele partidului, Cornelu
plânge pe ruinele (pardon), pe braţele Angelei; Scipione plânge pe braţele
abonaţilor chiaburi...”. Între 1893 – 1922 s-a editat la Botoşani ca publicaţie
periodică „Calendarul bisericii ortodoxe de răsărit şi a comunităţii armene”.
În Dorohoi, până la finele secolului, ziare de factură similară au mai fost
„Foişorul din Dorohoi”, care la 1878 se ocupa de probleme politice şi economico
– sociale locale; „Adevărul”, în 1883, care se ocupa de interese politice
înguste; „Dorohoiul” din 1891 şi „Dorohoiul” din 1896, care publicau articole
pe teme agricole, comerciale etc”. („Publicaţii şi publicişti din Nordul
Moldovei”, Ion Maximiuc, Hierasus 1983).
