În opinia autorului, „între marile personalităţi ale Botoşanilor, femeile au ocupat un loc distinct. Este impresionantă afirmarea lor în viaţa politică, în folclor, în ziaristică, în artă, în literatură. Au contribuţii de pionierat în plan naţional, în domenii marcante ale civilizaţiei româneşti, păstrând, în acelaşi timp, legătura cu spaţiul botoşănean”.
Căpăţână Silvia
S-a născut la 11 martie 1892. Primele studii muzicale, în familie, cu mama, apoi la Dorohoi şi la Iaşi, la Pensionul Anei Conta – Kernbach. La Conservatorul ieşean a studiat cu Aspazia Burada, Margot Cobălcescu şi Sofia Teodoreanu (mama lui Păstorel şi Ionel). Absolvă în 1911, după care ia lecţii de armonie cu prof. Alex. Zirra. În 1912 este admisă la Conservatorul din Leipzig, pe care îl absolvă în 1915. Revine, în ţară şi îl cunoaşte pe George Enescu în perioada în care acesta era angajat în mari acţiuni de binefacere. Interpretează în faţa maestrului Intermezzi de Brahms, Balade, Nocturne, Preludii de Chopin, câştigându-i preţuirea. În toamna lui 1922, devine prof de pian la Conservatorul din Iaşi. Urmează o bogată activitate concertistică. Apoi, face parte din grupul de profesori ce a asigurat, în 1924, debutul Conservatorului din Cernăuţi. Din toamna lui 1930, este detaşată la Conservatorul din Bucureşti. În 1962, este distinsă cu titlul de „profesor emerit”, după pensionare păstrând calitatea de consultant al Conservatorului din Bucureşti.
Madeleine Cocorăscu
Născută la 22 iulie 1886, la Botoşani. A urmat Conservatorul din Bucureşti şi Viena; s-a afirmat în concerte la Viena şi Berlin, revenind la începutul războiului în ţară. S-a distins printr-o bogată activitate interpretativă şi pedagogică. În anii după Eliberare s-a afirmat la catedra de pian a Conservatorului bucureştean, fiind răsplătită cu titlul de „profesor emerit”. A încetat din viaţă în 1971, la Bucureşti.
Constanţa Dunca Schiau
Scriitoare, prima femeie – ziarist din România, s-a născut la 16 februarie 1843 la Botoşani. Studiază la Viena şi Paris şi colaborează de timpuriu la presa franceză. Revenită în ţară, se dedică organizării învăţământului pentru fete, un memoriu al ei, intitulat „Fiicele poporului”, fiind premiat de Cuza. A fost o lideră a mişcării feministe din România. Începând din 15 martie 1863, a editat Revista „Amicul familiei”, unde a fost redactor – şef. A publicat texte literare, sub semnul generos al depăşirii condiţiei dramatice a femeii, a nevoii ei de emancipare. Redăm din scrierile sale: „Martira inimei”, „Motiv de despărţenie sau ce deputat!” – piese de teatru, romanele „Elena”, „Omul negru”, „Radu al II-lea cel Frumos”. Se adaugă poezii, traduceri, critică teatrală. În 1890 i se joacă la Teatrul „Pastia” din Iaşi comedia „Deputatul mut”.
Henrieta Eminescu
Sora lui Mihai Eminescu, s-a născut la Ipoteşti, în 1854. Suferindă o viaţă, Henrieta a locuit la Botoşani într-o căsuţă mică de pe strada Sf. Nicolae, nr. 114 (astăzi Puşkin), locul unde a fost găzduit Eminescu în zilele dramaticei sale boli. Afecţiunea, sinceritatea, înţelegerea, devotamentul, zelul pătimaş depuse întru alinarea suferinţei poetului, întru ajutorarea sa dezvăluie sufletu-i mare, mereu căutat de poet. Tot ea îl însoţea pe Eminescu în anii 1887 – 1888, în plimbările prin oraş, prin Parcul Vârnav. „Câteodată se plimba pe stradă, întovărăşit de biata lui soră, care-l iubea atât de mult. Dânsa era bolnavă de picioare şi mergea anevoie, sprijinindu-se de el...”. Încetează din viaţă la 14 octombrie 1889, la puţin timp după moartea poetului.
Zulnia Iorga
Mama istoricului Nicolae Iorga, spiţă a unei familii cu blazon în istoria Moldovei, îşi face instrucţia şi educaţia într-un pension polono – francez. Stăpânind excelent franceza, Zulnia se dovedeşte o febrilă traducătoare, apărându-i la Botoşani traduceri din Musset, Marie Marechal, Louise Lambert. În 1882 a publicat la Imprimeria V. Buzzilă din Botoşani culegerea „Flori literare”, de 32 de pagini, cuprinzând fragmente istorice, anecdote, versuri, cugetări. Versurile selectate aparţin lui N. Reileanu, V. Alecsandri, Veronica Micle. S-a dedicat familiei, creşterii şi educaţiei copiilor. Soarta i-a răpit de timpuriu soţul, supunând-o unei continui zbateri cu greutăţile materiale. Nici ajutorul dat de administraţia locală nu a reuşit să o scutească de griji. Meritele ei în formarea ilustrului Nicolae Iorga sunt covârşitoare. Logevivă – a trăit aproape 92 de ani – Zulnia s-a stins din viaţă în 1934.
Cornelia Kernbach
S-a născut la 9 iunie 1866, la Botoşani. A urmat Facultatea de medicină la Bucureşti (teza de doctorat: „Convulsiuni infantile. Studiu experimental şi clinic” – decembrie 1893). A fost una dintre primele femei medic din România. S-a firmat printr-o creaţie poetică de sensibilitate, prin studii ştiinţifice şi sociologice, publicând în „Românul”, „Lupta”, Viaţa românească”, „Revista nouă”, „Tribuna liberă”, „Dochia”, „Viitorul româncelor”, şi în presa botoşăneană. A scris „Noţiuni de medicină şi farmacie populară” – 1912, „Câte au fost” – poezii, 1912. Încetează din viaţă în 1933, la Bucureşti.
Gabriela Leonărdescu
Slujitor de marcă al şcolii botoşănene, s-a născut la Iaşi, pe 14 decembrie 1877. A urmat Facultatea de litere şi Filosofie din Iaşi. A desfăşurat o bogată activitate didactică, contribuind la creşterea prestigiului şcolilor de fete, atât ca profesoară, cât şi ca directoare. Din opera sa, desprindem „Povestiri alese pentru şcolari”, „Cât şi cum se munceşte în America”, „Monografia Liceului de fete „Carmen Sylva” ş.a. Devotat om al şcolii, înzestrat cu nobile sentimente patriotice, probate din plin şi în anii primului război mondial, ca soră de spital şi prin generosul act de donaţie al bibliotecii sale Liceului de fete botoşănean, Gabriela Leonardescu a încetat din viaţă în 1938, la Botoşani.
Adriana Murgoci
Născută la 6 noiembrie 1909, în satul Cişmea, comuna Răchiţi. La terminarea facultăţii, este reţinută preparator la Laboratorul de zoologie. În 1940, se transferă la Facultatea de Biologie din Bucureşti, unde urcă treptele ierarhiei universitare până la cea de profesor. S-a afirmat prin cursul de „Ecologie generală”, fiind cea dintâi care l-a ţinut în cadrul Universităţii bucureştene. Este autoarea a peste 70 de lucrări ştiinţifice. În 1966 a organizat prima Sesiune ştiinţifică naţională de ecologie animală din România. Se stinge din viaţă în 1986, la Bucureşti.
Sofia Nădejde
S-a născut la 14 septembrie 1856 la Botoşani. Studii la Pensionatul Glowaska din Botoşani. Din 1876, odată cu stabilirea la Iaşi şi căsătoria cu Ion Nădejde, începe o activitate febrilă pe terenul vechii mişcări socialiste, probând din plin ataşamentul la cauza clasei muncitoare. Debut publicistic în „Femeia română”, Bucureşti, cu o pledoarie pentru emaniparea femeii. Continuă să publice în „Contemporanul”, la Iaşi. Se afirmă ca un lider al mişcării feministe. În 1984 conduce „Evenimentul literar”, apărut la Iaşi. În acelaşi an începe perioada vieţii şi activităţii bucureştene, cu numeroase conferinţe ţinute la Clubul muncitorilor din Bucureşti, dar şi în ţară. E investită cu preşedinţia Congresului al IV-lea al PSDMR în 1897. La activitatea publicistică se adaugă romanele „Patimi”, „Robia banului”, „Irinel sau întâmplările unui român în Rusia, Mangiuria şi Japonia”, „Părinţi şi copii”. Încetează din viaţă în 1946, la Bucureşti.
Elena Voronca Niculiţă
S-a născut la Bârlad, la 15 mai 1862. A urmat cursurile Pensionului Humpel, la Iaşi şi Zelinok, la Botoşani. Descoperă şi valorifică noi aspecte ale bogatului teazur folcoric al poporului român, ale mitologiei româneşti, într-o viziune originală. A colaborat la revistele „Familia”, „Rândunica”, „Convorbiri literare”, „Gazeta Bucovinei”, „Junimea literară”, „Dreptatea”, „Semănătorul... Din opera sa. „Datinile şi credinţele poporului român” – 1903, „Studii în floclor”, „Sărbătoarea moşilor” 1915, „Industria casnică în Bucovina” 1922, Poezii 1935.
Iulia Oniţă
A venit pe lume la 1 august 1923, la Dorohoi. Absolventă a Academiei de arte frumoase din Iaşi şi Bucureşti, a avut o prezenţă bogată în plan expoziţional, în ţară şi în străinătate (Praga, Bratislava, Berlin, Atena, Budapesta, Moscova, Ankara, Istanbul, Varşovia, Aachen, Munchen, Paris, Tel Aviv, Helsinki, Roma). Este autoarea unor lucrări statuare, expuse la Oradea, Târgovişte, Bucureşti, Turnu Severin. A cultivat portretul, inspirat de mari personalităţi istorice sau contemporane.
Didia Saint Georges
Compozitoare născută la 24 sept 1888, la Botoşani. Studii la pian la Conservatorul din Iaşi şi din Leipzig. A compus muzică de cameră, lieduri, variaţiuni, unele melodii pe versurile lui Eminescu, Goga, Iosif; s-a bucurat de alesa preţuire a lui George Enescu. A desfăşurat o bogată activitate concertistică. Moare în 1979, la Bucureşti.
Elena Didia Odorica Sevastos
S-a născut pe 16 mai 1864, la Cucorăni. Absolventă a Facultăţii de litere şi filosofie Iaşi, s-a aflat între promotoarele mişcării feministe. S-a afirmat în literatură, publicistică, folcloristică. A scris „Cântece moldoveneşti” 1888, Călătorii prin Ţara românească” 1888, „Nunta la români”, 1899, distins cu premiul „Ion Heliade Rădulescu” al Academiei Române; „Poveşti” 1892, „Mijloace pentru îmbunătăţirea stării poporului” 1905. Încetează din viaţă în 1929, la Chişinău.
