Astăzi au văzut
lumina tiparului primele exemplare dintr-o carte ce rememorează cei 50 de ani
viaţă, în aceeaşi asociaţie, a nevăzătorilor botoşăneni. Volumul este într-o
elegantă ţinută grafică, pentru care-i mulţumesc domnului Ion Istrate, Anei
Maluş, Simonei şi Alexandrei. A fost foarte mult de lucru, printre multe altele
ce se cereau făcute, dar era un alt lucru important, ce trebuia dus la bun
sfârşit.
Mai public, pe acest
blog, şi "cuvântul înainte" la carte, pentru că textele din volum vor
fi publicate, pe rând, pe blogul
Crâmpeie de istorie
În
momentul în care m-am gândit la un volum aniversar – la 50 de ani de viaţă a
Filialei Nevăzătorilor Botoşani – nu am realizat că va ajunge, sub tipar, o
frântură din istoria oraşului. Pentru că interviurile din carte, care există şi
în format audio, pentru nevăzători, creionează o amplă frescă a vremurilor
trecute.
Interlocutorii
mei, dar şi ai colegului într-ale jurnalisticii, Constantin Surugiu, vorbesc
despre anii dinainte de 1989, cu bune, cu rele, cu lipsuri, cu soluţii de ultim
moment - pentru a traversa, cu bine, ani extrem de tulburi. Se vorbeşte, în
carte, despre cooperaţia meşteşugărească, despre noianul de solicitări – acum
ciudat – de la audienţe, despre „organele de partid şi de stat”, despre care
s-au spus şi cuvinte frumoase.
Şi oraşul de
altădată îşi are propriile poveşti, cu drumuri mai tihnite, cu magazinul de la
poartă în care erau de toate, cu căminele de nefamilişti în care se „găseau”
oamenii şi îşi puneau, apoi, pirostriile…
Cred că există
şi astfel de „file de istorie”, pline de firesc, care îţi pot merge la suflet
şi care păstrează în memoria colectivă vremuri demult apuse…
Înainte ca
volumul să vadă lumina tiparului, vreau să mulţumesc câtorva colaboratori care
m-au ajutat în ingrata muncă de „translare” a interviurilor, din format audio
în format text: Alexandru Surugiu, Constantin Surugiu – membru al filialei, dar
şi „tizul” lui cu acelaşi nume, care-mi este coleg, precum şi Paraschiva
Seliman.
Le mulţumesc şi
celor care şi-au deschis sufletul în spaţiul unor interviuri pline de
naturaleţe şi extrem de interesante, în acelaşi timp, pe care vă invit, cu
toată căldura, să le lecturaţi.
Carmen Moraru
