Superstiţii şi tradiţii ale toamnei

* Obiceiurile acestui anotimp, uitate de cei de la oraş, încă sunt pentru cei de la sate clipe de împlinire, păstrate cu sfinţenie pe multe meleaguri româneşti *
Una dintre tradiţiile cu vechime este cea dedicată culesului viilor. Ziua Crucii, dinspre mijloc de septembrie, este ziua în care podgorenii cheamă preoţii pentru a sfinţi viile şi pivniţele în care urmează să fie aşezate butoaiele cu vin. Tot în această zi toate elementele ce poartă semnul crucii trebuie tratate cu atenţie şi protejate: crucile ferestrelor sunt spălate şi împodobite deoarece apără casa de rău; fetele îşi spală părul cu busuioc pentru a-l avea frumos tot timpul anului; nucile, usturoiul şi pepenii nu sunt mâncaţi, deoarece crucea din interiorul lor trebuie sfinţită. Oamenii se gândesc la morţii din neam şi împart pentru aceştia ulcele din lut cu apă şi miere, lumânări şi colaci în formă de cruce. De pe câmp se culeg mătrăguna şi năvalnicul (plante medicinale), care se usucă şi se folosesc pe parcursul anului. Ziua Crucii mai poartă şi numele de Ziua Şarpelui, deoarece se crede că târâtoarele intră sub pământ pentru iernat şi că, înainte de a se retrage, şerpii se adună pe un deal pentru a da naştere unei pietre scumpe, iar cel ce găseşte această piatră va fi ferit de rele şi boli tot anul.
O altă sărbătoare mare a toamnei este Vinerea Mare de toamnă - ziua Sfintei Parascheva. Moaştele sfintei au fost aduse de la Constantinopol în 1694 şi depuse la biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Pe 14 octombrie, oameni din toate colţurile ţării pleacă în pelerinaj spre Iaşi, având la ei hainele celor bolnavi. La sate începe prăsirea oilor, care nu mai sunt ţinute separat de berbeci, astfel încât acestea să nască în jurul Paştilor. Ciobanii nu cioplesc lemnul, pentru ca mieii să nu iasă tărcaţi şi pentru ca blăniţa lor să fie bună pentru cojoace.
Sfântul care dezleagă iarna

Astfel mai e numit Sf. Dumitru, ce este celebrat pe 26 octombrie. Sătenii sunt cei care împart anul în două părţi distincte: cea a căldurii solare, legată de muncă şi fertilitate, şi cea a timpului rece, dedicată consumului de provizii şi odihnei - cea din urmă fiind dată de Ziua de Sânmedru. Bucuria recoltei este marcată de focurile de Sânmedru, focuri ce sunt aprinse fie în faţa curţilor, fie la răscruci de drumuri. Pentru întreţinerea lor, copiii şi tinerii primesc colaci. Tot acum, oile sunt coborâte de la munte şi date în grija proprietarilor până la Sf. Gheorghe. Ciobanii ghicesc cum va fi iarna punând în mijlocul turmei un pled; dacă se aşează pe acesta o oaie neagră, iarna va fi grea, iar dacă se aşează una alba, va fi uşoară. Cei ce se ocupă cu muncile câmpului ghicesc vremea după luna din noaptea de Sânmedru.

Simbolistică bogată de Sf. Andrei

Pe 30 noiembrie, când toamna se îngână cu iarna, femeile întorc oalele şi cănile cu gura în jos, scot din sobă cenuşa caldă pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură sau împrăştie prin curte bucăţi de pâine pe care strigoii să le mănânce şi să nu mai intre în casă. Ca să se apere de vârcolaci, atârnă şiruri de usturoi la intrare şi lasă candela aprinsă (în unele zone există obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile uşilor şi ferestrelor). Animalelor li se amestecă în hrană câte un fir de busuioc sau li se pune o picătură de aghiasmă în apă. În trecut exista „descântecul sării”: un drob de sare descântat era îngropat în faţa grajdului. El era dezgropat la primavară, de Sfântul Gheorghe, când sarea era amestecată în hrana animalelor, ca să le ferească de farmece.

Sărbătoarea Sfântului Andrei este şi prevestitoarea ursitului pentre fetele tinere nemăritate. Se spune că un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. În alte părţi se foloseşte metoda „facutului cu ulcica”: singură în faţa sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă 3 cărbuni. Rostind o incantaţie, ea roteşte uşor vasul şi atrage atenţia celui iubit. Un alt obicei pentru a ghici viitorul constă în a privi un pahar cu apă neîncepută, în care aruncă o verighetă sfinţită de preot, în mijlocul căruia apare chipul ursitului. Tot pentru aflarea viitorului, o fată dezbrăcată se aşează între două oglinzi, cu o lumânare în fiecare mână şi priveşte intens în oglinda din faţă. Se spune că în oglinda din spate i se reflectă scene din viitor şi imaginea viitorului soţ.

Calendarul cepei

De Sfântul Andrei se poate afla prognoza pentru anul urmator. Tradiţia spune că se iau 12 cepe care se duc în podul casei şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindină, iar cele care au încolţit, luni favorabile pentru recoltă. La fel se face şi cu grâul care este pus la încolţit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos şi înalt se spune că va avea un an bun, cu bani şi sănătate. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarnă blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.

Superstiţii autumnale

- Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce cu carul plin de păpuşoi acasă. Roatele carului sunt pline de cuie, explică antenasatelor.ro, ca să nu scapete la vale. Cum merg ele pe podul cerului, îl înţeapă, şi prin acele înţepături curge ploaia;

- Când vin ciorile de cu toamnă, e semn că se apropie şi iarna;

- Dacă toamna vin stoluri de grauri şi se pun printre vite la câmp, e semn de toamnă lungă, se vor coace cucuruzii. Dacă toamna nu e mâncat cucuruzul de cioare şi grauri, e semn de toamnă lungă;

- Se crede că, dacă cresc toamna târziu ciuperci pe imaş, în anul viitor va fi multă roadă în secară. Bureţii mulţi aduc iarnă grea;  

- Dacă rândunelele se duc târziu toamna de la noi, e semn de toamnă frumoasă şi călduroasă;

- Dacă paserile sălbatice, toamna, când pleacă de la noi, au zbor lin, toamna e lungă şi frumoasă, dar dacă zboară în cerc şi lărmuiesc mult, vremea e schimbăcioasă, toamna urâtă;

- Se întâmplă că mai vezi şi toamna câte o floare de salcâm printre frunze; aista-i semn de toamnă lungă;

- Când toamna sunt şoareci mulţi, e semn că iarna va fi mare;

- Când şoarecii adună spice, va fi iarnă foarte grea;

- Când cântă vrăbiile toamna, are să plouă;

- Toamna, când piţigoii, ciocârlanii vor ţârâi pe lângă casă, ocoale etc. e semn sigur că frig o să fie în scurt, şi chiar omăt o să cadă;

- Toamna, de va tuna şi fulgera, e semn că primăvara va fi secetoasă;

- Dacă zboară toamna multe aţe de paingăn, va fi toamnă lungă;

- Când vin iepuri prin grădină toamna, e semn că are să urmeze o iarnă grea;

- Toamnă caldă, iarnă lungă.

Calendarul popular, rezonant cu starea vremii

În mod obişnuit, numele lunilor anului se identifică cu observaţii asupra stării vremii.

Septembrie – Răpciune - este prima dintre lunile toamnei, fiind caracterizata printr-o vreme schimbătoare. Aceasta mai este cunoscută ca luna vinului - Vinitel sau Viniceriu. Dacă Răpciune este cald, enunţă vremea.meteoromania.ro, atunci luna următoare - octombrie (Brumărel) va fi rece şi umedă. Dacă tună în septembrie, se aşteaptă multă zăpadă în Făurar şi un an roditor. Dacă în septembrie înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă. Iar dacă rândunelele migrează repede, atunci se aşteaptă o iarnă timpurie.
Lunile octombrie (Brumărel) şi noiembrie (Brumar) sunt considerate mai mult ca prevestitoare ale iernii. În aceste luni se formează bruma, chiciura, iar vântul se intensifică, semn că iarna ce vine va fi blândă. Dacă în aceste luni va ploua mărunt, se consideră că iarna va fi grea.