Parcul păstrează câţiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu, care în ultima parte a vieţii sale şi-a petrecut timpul aici, dar şi lacul artificial - pe care se pot face plimbări cu barca. În 1932, se menţionează pe wikipedia.org, aici a fost amplasat bustul lui Mihai Eminescu, fiind opera sculptorului Ion Georgescu, monument ce fusese amplasat în 1890 în faţa şcolii Marchian. Gala Galaction în 1922 a vizitat parcul şi a scris câteva pagini: „Aşa se numeşte grădina publică din acest oraş (n. red. - Vârnav). Cândva, de mult, trecusem pe lângă ea, într-un amurg de toamnă. Dar amintirea se risipise, lăsându-mi numai un chioşc şi împrejur câteva pete galbene. De data aceasta, am ajuns în Botoşani în luna mai. M-am găsit într-o lume liniştită, fără de răcnetele vânzătorilor bucureşteni, fără de automobile şi fără de îmbulzeala de la răspântii. Cine intră în acest oraş, aducând cu sine oricât de puţină istorie literară românească şi aminitrea câtorva poezii iubite în tinereţe, se simte tainic învăluit de umbra poeziei lui Eminescu. Iluziune sau adevăr, ţi se pare că între înfăţişarea tihnită, uşor pustie şi patriarhală a acestui colţ de lume, şi mirajul rechemării eminesciene există o netăgăduită legătură. Câte o casă veche, boierească, pierdută printre arborii vechi şi bălării virgine, câte o potecă ascunsă, mai încolo, într-o dumbravă de liliac, câte un zaplaz îmbătrânit şi prididit de crengi… răscolesc amintirea (…) Un prieten îmi spune că, în apropiere, pe locul unde se ridică azi nu ştiu ce local oficial, stătea căsuţa în care Eminescu, prin anul 1887, cu capul pustiu şi detunat, încremenea lângă soră-sa, paralitică, Enrieta. Şi desigur că acesta e drumul pe care-l bătea şi el, urcând, câteodată, la grădina Vârnav.” (Citat din Gala Galaction, „În Grădina Vârnav din Botoşani” în Oameni şi gânduri din veacul meu, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955, p. 69-72)
