Începuturile colectivizării

* Semenii de vârsta a III-a au încă vie în memorie maniera în care au fost lăsaţi fără pământul pe care-l aveau din moşi – strămoşi *

De furia exproprierilor au scăpat doar muntenii, pământurile lor răsfirate pe creste fiind imposibil de adunat în vreo cooperativă. Cei ce-şi duceau traiul în zone cu forme de relief mai blânde au avut, în schimb, o soartă vitregă după cel de-al II-lea război mondial.

După venirea la putere a guvernului Petru Groza, scrie wikipendia.org, s-a trecut, în 23 martie 1945, la o nouă reformă agrară, menită să dezintegreze marile proprietăţi funciare. În perioada 1945-1949, Partidul Comunist, la nivel declarativ, susţinea mica proprietate agricolă, aşa cum arată broşurile electorale din anul 1945 - deşi rezoluţia PMR din februarie 1948 recomanda deja cooperaţia ca mijloc de ameliorare a situaţiei economice. În realitate, comuniştii erau adepţii dogmei marxist-leniniste conform căreia „mica proprietate generează capitalism zi de zi, ceas de ceas, spontan şi în proporţii de masă”. Strategia iniţială a comuniştilor a fost cea de a cuceri adeziunea politică şi susţinerea ţăranilor săraci pentru a sparge solidaritatea socială din mediul rural, îndreptându-i împotriva celor mai înstăriţi.

O primă lovitură de graţie dată ţăranilor a constituit-o introducerea sistemului cotelor, pentru a compensa lipsa de alimente din oraşe şi necesitatea plăţii de despăgubiri de război Uniunii Sovietice. Prin acest sistem, ţăranii erau obligaţi să predea statului o parte semnificativă din producţia gospodăriilor lor. Dimensiunile acestui impozit în natură au variat. De multe ori, ţăranii erau lăsaţi doar cu grâul de sămânţă pentru anul următor, iar uneori nici cu acesta. Prin sistemul cotelor, multe gospodării agricole mari din zona rurală au fost duse la ruină, ceea ce a condus la sărăcirea satelor româneşti în ansamblul lor (inclusiv a ţăranilor săraci, pe care comuniştii îi sprijineau declarativ). 
Marea expropriere - un proces violent

Procesul de colectivizare a debutat cu decretul 83/2 martie 1949, prin care se expropriau proprietăţile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii, conform wikipendia.org, au fost luaţi noaptea din casele lor şi li s-a fixat, ilegal, domiciliu forţat în diverse localităţi. Proprietăţile au fost confiscate în întregime, cu tot cu animale, maşini agricole şi clădiri. Multe dintre cele câteva mii de foste locuinţe ale proprietarilor au fost transformate în sedii de IAS-uri, GAC-uri, posturi de poliţie. Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriaţi ca fiind „moşieri”, dar în realitate în multe cazuri era vorba de ferme mecanizate şi modernizate.

În zilele imediat următoare, plenara CC al PMR a hotărât „transformarea socialistă a agriculturii”. Agricultorii a fost împărţiţi în cinci categorii: ţăranii fără pământ, ţăranii săraci, ţăranii mijlocaşi, ţăranii înstăriţi (etichetaţi drept chiaburi) şi moşieri.

Cum prima interacţiune a funcţionarilor partidului cu ţărănimea, cu ocazia colectării cotelor, nu i-a pus pe primii într-o lumină favorabilă în ochii celor din urmă, în multe locuri inclusiv ţăranii săraci s-au solidarizat cu aşa-numiţii „chiaburi”, sprijinindu-i pe aceştia. Astfel, începutul colectivizării s-a caracterizat prin numeroase ezitări, uneori ţăranii înstăriţi fiind lăsaţi cu o mică proprietate, dar în unele cazuri chiar şi ţăranii mijlocaşi fiind deposedaţi de întregul avut. În unele momente, represiunea a fost deosebit de dură, dar alteori autorităţile au dat înapoi.

Satele alese pentru prima parte a colectivizării au fost întâi satele cele mai afectate de război şi de seceta ce a urmat, unde ţărănimea săracă era uşor de convins de autorităţi să accepte soluţiile guvernului. Început greoi şi haotic, procesul de colectivizare a stagnat între 1953 şi 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate şi finalizat în 1962.

7 martie 1949, zi neagră pentru botoşăneni

E vorba de data la care proprietatea agricolă privată trecea din mâinile ţăranilor, dar şi a moşierilor “de Botoşani” în cele ale statului, printr-un act în care se menţionau următoarele:

„Pentru Minister

          PROCES VERBAL

     Astăzi, 7 martie 1949

Noi, Comisiunea Judeţeană a Judeţului Botoşani pentru aplicarea Decretului nr. 83 din 2 martie 1949, alcătuită din Hărăţiu Const., Secretarul Judeţenei P.R.M., Scoblea Gh., delegatul U.S.S.A.R, Irimia Gh., Prefectul Judeţului Botoşani şi Ionescu Ioan, Director Judeţean Agricol, pe de-o parte şi Nacu Nicolae, Directorul Judeţean al Gogspodăriilor Agricole de Stat, Inginer Jovmir Nicanor, Ajutor Technic şi Tiron Emil, Şeful Serv. Planificării, pe de altă parte.

Având în vedere dispoziţiile în vigoare a Ministerului Agriculturii, am procedat, primii- la predarea şi secunzii – la luarea în primire a exploatărilor şi bunurilor agricole expropriate pe baza Decretului Nr. 83/1949, din cuprinsul Judeţului Botoşani, după cum urmează:

1. Un număr de 161 unităţi, însumând suprafaţa totală de 8524,33 Ha, cu 76 comune şi 15 case, împreună cu întreg inventarul viu şi mort, specificat în formularele de inventarierea şi evaluarea patrimoniului fiecărei unităţi în parte, după cum au fost preluate de către Comisiile comunale şi delegaţii respectivi.

2. Situţia moşiilor care au făcut obiectul aplicării Decretului de mai sus este trecută pe ferme vechi şi noui, în tabelul anexă Nr. 1, iar totalul suprafeţelor expropriate pe categorii de folosinţă este trecut în Anexa nr. 2. Anexe ce fac parte integrantă din prezentul proces verbal.

3. Toate terenurile expropriate s’au afectat: o parte vechilor ferme de Stat existente în număr de 7, iar restul terenului s’a grupat în 5 centre, în vederea înfiinţării a 5 ferme de Stat noui, după cum se specifică în tabelul anexă nr. 1, ce face parte integrantă din prezentul proces verbal.

4. Preluarea efectivă a inventarului şi, în general, a întregului patrimoniu a unităţilor expropriate şi care trec asupra Direcţiunii Gospodăriilor Agricole de Stat în vederea creerii fermelor, se va face la faţa locului de către delegaţii Direcţiei Judeţene a Gospodăriilor Agricole de Stat Botoşani, cu care ocazie se va verifica şi exactitatea inventarierii.

5. Foştii salariaţi muncitori la moşiile expropriate vor fi angajaţi, în continuare, la gospodăriile preluate numai cu o prealabilă verificare şi cu îndeplinirea formelor cerute la angajarea de salariaţi.

6. Se vor lua măsuri imediat pentru asigurarea continuităţii lucrărilor de exploatare şi administrare, precum şi de îndeplinirea planului de însămânţări. De asemenea, se va asigura paza şi securitatea bunurilor aparţinând exploatărilor preluate, organele Direcţiei Judeţene a Gospodăriilor Agricole de Stat fiind răspunzătoare atât de eficacitatea măsurilor luate cât şi a celor de vigilenţă.

7. Eventualele litigii ce s’ar ivi în legătură cu preluarea bunurilor de către Direcţia Judeţeană a Gospodăriilor Agricole de Stat se vor rezolva numai prin Comisiunea Judeţeană a Expropriere.  

8. Bunurile preluate nu se înstrăinează decât cu dispoziţiunile primite din partea Ministerului Agriculturii.

Drept care am încheiat prezentul proces verbal în patru exemplare, din care: un exemplar pentru Comisia Judeţeană de Expropriere, un exemplar pentru Direcţia Agricolă Judeţeană, un exemplar pentru Direcţia Judeţeană a Gospodăriilor Agricole de Stat şi un exemplar pentru Ministerul Agriculturii – Comisia Centrală de Expropriere”.(Carmen Moraru, Monitorul de Botoşani, Pagina de Remember)