*
În alte timpuri, primii paşi în viaţă aveau alt farmec, obiceiurile păstrate cu
grijă însoţind ceremonii de nuntă greu de uitat *
Astfel de
tradiţii sunt descrise de către Marcela Bursuc, documentarist la Centrul de
Documentare şi Informare din cadrul Şcolii de Arte şi Meserii
Plopenii Mari, comuna Ungureni, ele fiind tipărite într-o culegere de folclor
editată de Şcoala nr. 6 Botoşani în spaţiul proiectului “Tradiţie şi cultură”,
finanţat de Primăria Botoşani. “Instituţia şcolară din Ungureni a fost
parteneră în proiectul în care am mai colaborat cu Asociaţia de părinţi ai
elevilor din Şcoala nr. 6 Botoşani şi cu numeroase instituţii
de cultură din municipiul Botoşani”, detaliază profesor Dorica Ariciuc,
coordonator al proiectului întru căutarea tradiţiilor de demult.
Conform descrierii făcute de Marcela Bursuc, la
Ungureni, „cu două zile înainte de nuntă (de obicei joia) la casa miresei se
adună fete - prietenele ei - care împreună cu naşa aranjează voalul miresei, precum
şi florile pe care le vor pune în piept mirelui, naşilor, socrilor şi tuturor
nuntaşilor. Acestea sunt diferite. Pentru mire şi naşi sunt mai mari şi se
aşază pe o pernuţă frumos brodată, în timp ce florile pentru socrii mari şi
mici sunt de mărime mijlocie şi vor fi aşezate pe altă pernuţă. Astfel, socrii
mari vor putea vedea cât de pricepută este viitoarea lor noră la brodatul
feţelor de pernă. Florile pentru nuntaşi sunt mai mici şi sunt puse într-un
coş. După ce se termină aranjatul florilor şi a voalului, soacra mică serveşte
pe toată lumea cu prăjituri. Cum între timp au venit şi băieţii, se dansează
până la miezul nopţii”.
Multă voie bună
În duminica nunţii, rememorează Marcela Bursuc,
muzicanţii vin la casa mirelui dimineaţa - în jur de ora 9-10. Aici se adună
rudele mirelui, prieteni. În timp ce muzicanţii cântă, tineri băieţi - prieteni
de-ai mirelui - îl bărbieresc. Se fac glume, cum ar fi tentativa de a-l
bărbieri cu o sapă sau cu o bărdiţă... Mirele încadrat de două fete (druşte)
împreună cu toţi invitaţii săi, pleacă spre casa naşilor, unde toată lumea este
întâmpinată cu ţuică, cozonac şi prăjituri.
După ce se „joacă” în curtea naşilor câteva hore, se
pleacă cu tot alaiul la mireasă, ce-i aşteaptă în pragul casei cu o tavă pe
care se află dulceaţă, apă şi busuioc. Apoi mireasa îl stropeşte cu busuioc
pe mire, cel din urmă serveşte dulceaţă şi un pahar cu apă şi păşeşte în casă. După
ce au intrat şi naşii, mireasa lasă la uşă o druşcă pentru a-i primi pe
ceilalţi invitaţi şi intră şi ea în casă.
În camera în care va fi gătită mireasa sunt, de
obicei, numai femei. Naşa o piaptănă, îi aranjează voalul care este „dansat” de
naşă şi de femeile din cameră, care chiuie. După ce mireasa este gătită este
adus mirele, care se dovedeşte a fi fals... Realizând păcăleala, mireasa nu îl
lasă să se aşeze pe scaun alături de ea, iar când tânărul pleacă, îl
răsplăteşte cu o floare făcută din aţe şi busuioc. De obicei se aduce un bărbat
mai bătrân şi nu prea frumos. După doi - trei pretinşi miri, vine şi adevăratul
mire, care este pieptănat de naşă. Mireasa pune florile în piept mirelui,
naşei, naşului apoi la socrii mari, socrii mici. Restul nuntaşilor vor primi
flori de la druşte.
În timpul cât mireasa este gătită muzica cântă
„ia-ţi mireasă ziua bună”. Socrii se aşează pe scaune, iar mirii trec prin faţa
lor de trei ori, sărutându-le mâna. Un vornicel va spune apoi „Iertăciunea”.
„Bună ziua nuni mari, socri mari
şi dumneavoastră cinstiţi gospodari
dacă binevoiţi să ascultaţi,
descoperiţi-vă nu vă supăraţi.
Căci marele şi puternicul Dumnezeu
Luni întâia zi a făcut Pământul
Marţi 1-a întrupat cu stele şi luceferi,
Sâmbătă 1-a facut Dumnezeu pe Adam
Trup din lut, oase din piatră,
Sânge din mare.
După chip şi-asemănare
Văzând Dumnezeu că nu e bine
De a trăi omul singur pe
Pământ,
La Adam s-a uitat
O coastă din stânga i-a luat
Şi pe strămoaşa noastra Eva
A întruchipat.
Adam când s-a sculat
De Eva s-a înspăimântat
Şi cu glas tare a
strigat:
,,Cine este asta Doamne ce mi-ai dat?"
Dumnezeu i-a zis:
,,Stai Adame nu te speria,
căci este trup din trupul tău,
carne din carnea ta şi se cheamă
soţia
ta."
Şi
acum veni rândul şi
la
aceşti doi tineri
care
stau în faţa dumneavoastră
cu
genunchile plecate
cu
feţele ruşinate
şi se roagă cu smerenie
să
le daţi blagoslovenie.
Şi
se roagă cu plecăciune
să
le daţi iertăciune.
Iertaţii
părinţi
pe
aceşti doi fii logodiţi
să-i
iertaţi şi să-i binecuvântaţi
nu
căutaţi că braţul vi 1-a dărâmat
somnul
vi 1-a deşteptat
şi-n
picioare să călcaţi
şi
pe fiii voştri să-i iertaţi.
Iertaţi-i
părinţi!
Iar
eu aştept de la domnul nun
un bacşiş bun
la
domnişoara mireasă o batistă frumoasă.
de
la domnul mire
un
pahar cu vin.
Iertaţi-i
părinţi,
Pe
aceşti doi fii logodiţi!"
Mirii, naşii, socrii - prinşi în horă - vor dansa de
trei ori pe după masă şi vor ieşi apoi în curte, unde naşii îi servesc pe
nuntaşi cu băutură şi cozonac (prăjituri). După câteva hore în curtea miresei,
se pleacă la biserică. Mireasa, odată ieşită din casă, nu mai are voie să se
reîntoarcă.
O
nuntă ca-n poveşti
În continuare, evenimentele descrise de
documentaristul SAM din Plopenii Mari, comuna Ungureni, se succed cu
repeziciune: „la biserică se pleacă astfel: un băiat şi o fată merg în faţă cu
lumânările; urmează mireasa încadrată de doi băieţi, mirele încadrat de două
fete, restul nuntaşilor venind în urma lor. După cununia religioasă, alaiul se
îndreaptă spre locul unde va fi petrecerea. La miezul nopţii, bucătăreasa va
aduce pe o tavă o găină friptă, frumos împodobită, pe care o va da naşului care
- împreună cu mirele – o vor rupe în două. Soacra mică leagă la mâna naşului şi
a mirelui câte un prosop, iar bucăţi din găina vor fi împărţite nuntaşilor. Tot
soacra mică va aduce pe o tavă prosoape pentru naşi, socrii mari şi pentru
toate rudele apropiate. Acestea înainte de a fi puse la gâtul invitaţilor vor
fi „dansate” şi întinse pentru a le vedea toată lumea. Astfel se poate vedea
cât de harnică şi de pricepută este mireasa.
Spre dimineaţă, naşa invită la dans mirele iar naşul
mireasa. Când termină, îi aşează pe miri pe scaune - pentru a lua voalul
miresei de pe cap şi a-i pune în loc un batic. Astfel, mireasa intră în rândul
femeilor măritate. De obicei mirii se lasă cu greu aşezaţi pe scaune, ei dorind
să prelungească cât mai mult petrecerea. După ce sunt „lămuriţi”, totuşi, să se
aşeze pe scaune în faţa oglinzii, naşa ia voalul miresei de pe cap. Podoaba
este luată de doi vornicei cu două beţe şi va fi aşezată la icoană. Naşa aşează
pe capul miresei o basma, pe care o leagă strâns. De obicei voalul este luat de
la icoană şi pus pe capul unei tinere fete, ceesa ce înseamnă că va fi şi ea
mireasă în curând. La sfârşitul petrecerii, naşii înmânează miresei banii care
au fost dăruiţi de nuntaşi. Banii sunt puşi într-o batistă împreună cu o
bucăţică de pâine şi sare şi sunt legaţi foarte strâns. E, practic, o
modalitate de a-i da de înţeles miresei să chibzuiască bine la cheltuirea
banilor.
Strigături
de nuntă
Câte fete cu cojoc
Toate aşteaptă să le joc.
Să le joace ciorile
Că mă dor picioarele.
Asta-i nuntă, nu bucluc
Eu de-aicea nu mă duc.
Fetele din satul nostru
Nu ştiu bine "Tatăl nostru"
Nici a trage cu vatala,
Dar la bal în toată seara.
Foaie verde trei scaieţi,
Daţi-i drumul măi băieţi
Care vreţi, care puteţi,
Care vreţi mai rămâneţi,
Rezemaţi pe la pereţi.
Tot pe loc, pe loc, pe loc
Să răsară busuioc
Busuiocul fetelor
Dragostea nevestelor
Frunzuliţă foi de viţă
Ieşi leliţă la portiţă
Că te-aşteaptă Talien
Talien fecior de domn
Cu căruţa Radului
Cu caii împăratului.
De trei ori pe după masă
Să scoatem dansul din casă
Să rămână mirele
Că l-aşteaptă binele.
Foicică foi de nuc
Vine vremea să mă duc.
(Culese de Claudia Străinu de la Ana Pintilei din
Ungureni)
Uiu, iu iu
Pe dealul gol
Că miresa n-are voal
C-o să-i ieie mirele
Când o tunde cânele.
Hai pe loc, pe loc, pe loc,
Să răsară busuioc
Busuiocul fetelor
Dragostea băieţilor.
Fata mamii jucăuşă
Cu gunoiul după uşă.
(Culese de George Vizitiu de la Marin Buinoschi din
Ungureni)
Fotografiile în care apar nuntaşii în costume
populare sunt din 23 august 1977, respectiv 1978, când se organizau la
Ungureni programe cu nunta de pe Jijia.
