„Cu mila lui Dumnezeu, noi Scarlat Alexandru Calimah VV, Domn Ţării Moldaviei.
Pretutindene lucrarea alijverişului (n.n. afacere comercială) este o mijlocire în care stă temeiul cel mai cu deadinsul a fericirii noroadelor. De vreme ce prin aceasta, nu numai locuitorii de obştie, având chipul de a petrece cele agonisite prin strădanie şi sudoare feţei, află preţul cel cuviincios al ostenelilor lor, dar şi ocârmuirea, precum şi toată obştia celorlalte stări, să agiută, să înlesneşte în toate cele de trebuinţă, pentru ca să să sprijinească şi să înmulţească folosinţele acele care preste tot alcătuiesc slava, cinste şi fericire cea desăvârşită a norodului şi a ţării, Domnia Mea luând aminte asupra arătării ce ni-au făcut-o Luminata Domniţa Efrosina Mavrogheni că la moşia Săveni din Ţinutul Dorohoiului, ce o are Luminarea Sa cumpărată vecinică prin mezat (n.n. licitaţie ), iaste loc cu toate îndemânările cuviincioase pentru adunarea de iarmaroace, şi că la un loc ca acela mai vârtos urmează a fi şi pentru satele împregiuraşe de multă înlesnire de a să face adunări de iarmaroace spre a-şi face trebuincioasele alijverişuri, am socotit, şi găsind cererea aceasta a Luminării Sale, nu numai cu cale şi cu cuviinţă, dar şi de trebuinţă pentru înlesnire de obştie a alijverişului locuitorilor;
Iată prin acest al nostru domnesc hrisov, hotărâm şi orânduim ca să să facă la numita moşie douăsprezece adunări de iarmaroace pe an, adică: la Duminica Mare, la Sâmpetru, la Sf. Ilie, Iulie 20, la Sf. Mărie-Mare, August 15, la Sf. Mărie – Mică, Sept. 8, la Vinerea – Mare, Oct. 14, la Vovidenie, Noiembrie 21, la Sf. Ignatie, Dechembrie 20, la Stratenie, Fevruarie 2, la Sf. Teodor, la a patra Duminică din postul mare şi la Sf. Gheorghe, April 23 şi afară de aceste iarmaroace hotărâm ca să să facă şi zi de târg pe toată săptămâna, Duminica, la care iarmaroace şi zile de târg să fie slobod oricine de a merge să-şi facă alijverişul trebuincios, ori cu ce vor avea, fără nicio supărare despre nimenea şi fără nicio oprire, dând Luminarea Sa deapururea, pe lângă locul însemnat pentru adunarea iarmaroacelor, şi locul trebuincios de imaş pentru păşunarea vitelor lor, în vremea ţinerii iarmaroacelor i a zilelor de târg, precum şi înlesnirea adăpătorii şi alte îndemânări cuviincioase spre nesupărarea locuitorilor asupra urmării alijverişurilor.
Pentru ca să aibă însă şi Luminarea Sa oareşcare folosinţă din iarmaroacele arătate şi zilele de târg, îi facem vecinică danie vinitul mortasipiei (n.n. taxă pe vânzarea sau cumpărarea de animale) de la toate vitele ce să vor vinde la aceste iarmaroace i zile de târg pe moşia Luminării Sale, care vinit să-l ieie după hotărârea condicei ce iaste în Vistierie cu pecetea gospod, adică: câte douăzecişipatru bani noi de toată vita mare, bou, vacă, cal şi iapă, ce să va vinde, luându-l acest vinit în giumătate de la vânzătoriu şi în giumătate de la cumpărătoriu, fără să să supere cineva cât de puţin mai mult împotriva hotărârii aceştia.
Deosebit hotărâm ca, găsindu-şi Luminarea Sa şi cinsprezece liude (n.n contribuabili) din oameni streini, fără bir, să-i aibă slugi pentru înlesnirea căutatului moşiei aceşteia, apăraţi fiind în toată vremea de birul Vistieriei şi de toate alte dări şi havalele ce vor fi asupra altor locuitori ai ţării. Găsindu-i însă aceşti oameni, îi va face cunoscuţi Vistieriei, pentru ca să rămâie în deplină apărare şi ocrotire. Iar pe lângă aceste, hotărâm ca şi douăzeci dugheni ce le are făcute Luminarea Sa pe această moşie sa fie scutite de banii agiutorinţei şi de toate alte angării, precum şi douăzeci oameni ce vor fi la aceste dugheni, fiind din oameni slobozi şi fără amestec de bir, să fie scutiţi de birul Vistieriei şi de toate alte dări şi havalele.
Poruncim dar Domnia Mea domniilor voastre dregători ai ţinutului ca, urmând întocma hotărârii hrisovului acestuia pentru orânduirea iarmaroacelor însemnate şi a zilelor de târg, spre înştiinţare de obştie, atât a locuitoruilor, cât şi a neguţitorilor, pentruca fieşticine să margă cu vite şi orice alte să-şi facă alijverişul trebuincios, înnoind deapururea publicarisirea şi făcând toată îndemânarea cuviincioasă locuitorilor spre a să aduce în urmare şi în obicinuinţă iarmaroacele aceste şi zilele de târg, iar pe cei din urma noastră Luminaţi Domni, fraţii noştri, carii din Pronia cerească să vor orândui întru ocârmuirea ţării aceştia, poftim nu numai să nu strice aceste de mai sushotărâte, ci mai vârtos să le întărească şi să le păzească, pentru a Domniilor Sale nesfârşită pomenire.
S-au scris în Scaunul Domniei Mele în oraşu Eşii, întru a doua Domnie a noastră la Moldavia, în anul al şaptelea.”
1818, august 7
Sc. Alex. Calimah VV Costachi Conta vel Vist. procit.
S-au trecut în condica de hrisoave – Costandin Veisa, Pahar.
Republicând acest Hrisov al Domnitorului Scarlat Alexandru Calimah VV, privitor la înfiinţarea sârgului Săveni, după textul publicat de Pr. cărturar Dumitru Furtună („Revista istorică”, nr. 7-8/1915), facem menţiunea că, de-a lungul vremii, a stârnit destule controverse privitoare la datare. Le-a trecut scurt şi bine în revistă Prof. Constantin Cojocariu, în „ORAŞUL SĂVENI. MONOGRAFIE” (Editura AXA, Botoşani, 2001), argumentând data de atestare a Târgului Sâveni, 7 august 1818 (Ionel Bejenaru, www.luceafarul.net)
