* în secolele trecute, cărţile erau legate în piele şi existau mai mult în casele celor avuţi * din fericire, au existat botoşăneni inimoşi care au pus bazele unor biblioteci pentru public, în special pentru elevi *
Prima menţiune documentară despre o bibliotecă botoşăneană, evidenţiată în „Monografia oraşului Botoşani” scrisă de Ştefan Ciubotaru, este făcută de austriacul Joseph Rohrer într-un jurnal de călătorie. În 1802, în drum de la Iaşi spre Suceava, Rohrer a fost găzduit de boierul Balş, ocazie cu care a constatat că în biblioteca acestuia nu se găsea decât „Biblioteque des romans”... Între 1830 – 1840, un botoşănean a avut inspiraţia să noteze titlurile cărţilor din biblioteca proprie, în număr de 48, ele fiind menţionate mai târziu de Nicolae Iorga. Printre ele se regăsesc: „Don Chişot, Telemah, Robinson, Petru Maioru, Abeţădar, Aprodul Purice, Tiatrul Moldovinesc, Scrieri de Demetrie Ralet, Ghenoveva de Brabant ş.a.”.
Prima bibliotecă şcolară
În 1832, Şcoala Publică de Băieţi nr. 1 a primit din partea lui Gheorghe Asachi şi Gheorghe Săuleascu peste 200 de cărţi, ce au stat la baza primei biblioteci şcolare din oraş. După 1850, numărul bibliotecilor personale a crescut simţitor, datorită apariţiei librăriilor care vindeau cărţi româneşti şi străine. În casele celor din „lumea bună” exista câte-o cameră destinată cărţilor (după model apusean), ponderea fiind deţinută de volumele în limba franceză. Printre bibliofilii vremii figurau Teodor Boyan, Mihail Haret şi Gheorghe Urzică, ultimul donând toate cele 1628 de volume din biblioteca proprie Şcolii primare din Zăiceşti.
Un primar interesat de cultură
Din monografia semnată de Ştefan Ciubotaru aflăm că primarul Teodor Boyan, „în şedinţa Consiliului comunal din 18 martie 1882, a propus ca în buget să se prevadă o subvenţie necesară fondării unei biblioteci publice”. În acelaşi an, pe 14 noiembrie, biblioteca a fost inaugurată în clădirea Şcolii „Marchian”, avându-l ca bibliotecar pe V.C. Nădejde. Din nefericire, nu a avut viaţă lungă. În urma unei adrese a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice de a nu se mai folosi şcolile pentru întruniri electorale, spectacole teatrale etc şi printr-o serie de manevre a doi consilieri ce erau şi profesori de liceu, biblioteca a fost desfiinţată. La 21 octombrie 1885, cele 2.474 volume au fost predate Liceului „Laurian”. Un an mai târziu, destul de probabil pentru că oraşul rămăsese fără o instituţie deschisă publicului matur, S. Schör a deschis într-o casă în faţa Bisericii „Uspenia” o bibliotecă de împrumut ce conţinea cărţi româneşti, franţuzeşti şi germane. Volumele puteau fi luate acasă după ce se plătea o taxă, proprietarul vânzând şi cumpărând cărţi. În acelaşi timp, era abonat la publicaţiile locale, provinciale şi centrale.
Biblioteca „laurienilor”
A fost înfiinţată în primii ani de existenţă ai şcolii, în 1874 având în rafturile ei „355 opuri în 444 exemplare şi 475 volume”. Anul următor, aşa cum am mai menţionat, s-a unificat cu biblioteca publică. Până la finele secolului XIX, a mai primit numeroase donaţii, la care s-au adăugat cărţile trimise de Academia Română şi Casa Şcoalelor. În 1901, noul director al şcolii, N. Răutu, a pus ordine în inventar, grupând volumele pe specialităţi. Existau la acea dată 3.522 de cărţi. Conform celor menţionate de I.V. Luca în articolul „Mişcarea culturală din Botoşani după război” (publicat în 1924 în „Revista Moldovei”), în 1907 biblioteca Liceului „Laurian” cuprindea în jur de 20.000 de cărţi. Se pare că începuturile în domeniu erau pândite de ghinion, pentru că în timpul primului război mondial, în 1917, ruşii au dat foc liceului, fondul de carte arzând aproape în întregime, la fel ca şi clădirea şcolii. În „Istoria Liceului Laurian”, publicată în 1999, se vorbeşte despre „renaşterea din cenuşă” a lăcaşului de cultură. „Întâmplător, s-au găsit în 1918 vreo 400 de cărţi în grajdul unui vecin şi alte cărţi au fost aduse de binevoitori care au adăpostit în casele lor tot felul de obiecte risipite cu prilejul acelui dezastru. O contribuţie importantă la restaurarea bibliotecii a avut-o Comitetul Şcolar. Prin munca neobosită a membrilor săi a reuşit până în 1924 strângerea unui fond de 2.000 de cărţi, aproape toate româneşti. În Gazeta „Românul” din 1939 se menţiona faptul că „biblioteca are în prezent 14.297 de volume, din care 10.491 româneşti şi 3.806 străine”. O donaţie importantă a fost şi cea făcută de George Costin Vellea.
Biblioteca „Mihai Eminescu”
Constituită în 1904, a avut o soartă similară cu cealaltă bibliotecă de la „Laurian”, pentru că a fost înfiinţată în aceiaşi clădire. După incediul din primul război mondial, 14 elevi cercetaşi de la Liceele „Laurian” şi „Comercial”, conduşi de profesorul Vintilă Mihăilescu, au reînfiinţat biblioteca pe 27 martie 1919 în „Casa Cucu” de pe strada Marchian, pentru ca să „dezvolte gustul pentru citit şi să popularizeze cultura în masa poporului”. În 1924, fondul de carte ajunsese la 5.437 volume, iar al cititorilor la 3.000, dintre care 61% elevi secundari, restul din toate categoriile sociale, mai ales mărginaşi. Condusă de un comitet format din elevi din cursul superior, biblioteca se întreţinea din donaţii, încasări la diverse manifestări cu caracter cultural şi prin substidiile acordate. În 1931, în rafturile sale se aflau 9.441 volume, dintre care 7.235 româneşti.
Cercul de lectură
A fost fondat la 15 august 1908 de către un grup de tineri evrei, majoritatea autodidacţi şi a fiinţat peste 30 de ani. La cerc se făceau de toate, mai exact audiţii muzicale, cursuri de vară, conferinţe, serbări, şah. De reţinut e că biblioteca a fost condusă aproape în exclusivitate de elevi secundari, care au reuşit ca prin cotizaţii, donaţii şi încasări de la manifestări culturale şi distractive să aibă în 1932 un număr de 11.262 volume. În monografia lui Ştefan Ciubotaru se face referire la una dintre cele mai importante întâlniri ale cititorilor cu scriitori grupaţi în jurul revistei „Gândirea”. „În aprilie 1923, au fost prezenţi în localul propriu al bibliotecii M. Sadoveanu, G. Topârceanu, D. Botez, Ionel Teodoreanu, Al. O. Teodoreanu şi Pamfil Şeicaru, care au oferit autografe la sfârşitul şezătorii literare. M. Sadoveanu a rămas plăcut surprins să vadă pe rafturile „Cercului de lectură” aproape toată opera sa, aşa cum nu mai văzuse la alte biblioteci cu pretenţii”.
Bibliotecă în cartier mărginaş
Pe 18 iulie 1919, avându-l în frunte pe Ienăşescu, un grup de elevi de la Laurian au fondat „în strada Vila Boyan, într-o modestă căsuţă, o tot atât de modestă bibliotecă, ce avea în singurul ei dulap un număr mic de cărţi donate de iniţiatori. După numai cinci ani, numărul lor s-a mărit, ajungând la 4.200. Cititorii acestei unităţi erau elevii din cartier, în special elevele Şcolii profesionale particulare „Societatea doamnelor”, cărora li se adăugau muncitorii manuali din partea locului, ce împrumutau cărţi bune pentru educaţia naţional - cetăţenească” (Monografia oraşului Botoşani – Ştefan Ciubotaru).
Paşi spre o nouă bibliotecă comunală
Pe 6 februarie 1925 Tiberiu Crudu a inaugurat o bibliotecă în cadrul Şcolii normale de băieţi, cărţile fiind procurate cu bani prevăzuţi în bugetul Comitetului şcolar judeţean şi din subvenţiile primite de la Casa Şcoalelor. Deservită de un învăţător, biblioteca era deschisă tot timpul, cei care împrumutau cărţi pentru acasă fiind în mod special cadrele didactice din mediul rural. În 1932 în bibliotecă existau 1.500 de volume, dintre care 881 aveau conţinut literar, 253 pedagogic şi 366 ştiinţific. O altă bibliotecă găzduită de Liceul „Laurian” a luat fiinţă în martie 1931, fondul de cărţi fiind donat de savantul I. Simionescu, fost elev şi profesor al liceului.
Anul 1934 este unul în care în Botoşani exista din nou o bibliotecă comunală, urmaşa celei din veacul trecut, ce a funcţionat în strada Armeană, nr. 11. Prin donaţia savantului Grigore Antipa, fondul de carte s-a mărit cu 2.000 de volume. Cel de-al doilea război a dus la încetarea activităţii şi a pierderii multor cărţi. După trecerea frontului, în martie 1944, autorităţile locale au luat iniţiativa adunării cărţilor împrăştiate, la care s-au adunat cele strânse de prin casele abandonate de proprietari, astfel că la mijlocul anului 1944 biblioteca funcţiona, având peste 200 de cititori permanenţi.
La acelaşi subiect, mai merită pomenite biblioteca înfiinţată de C. Iordăchescu cu ajutorul elevilor, în 1928, la Şcoala „Marchian”, precum şi valoroasele biblioteci personale existente în prima jumătate a secolului XX, care au aparţinut lui N. Răutu, N. N. Răutu, G. Costin – Vellea, C. Iordăchescu, I.V. Luca, Ezra Zukerman, Hilel Kahane. (Carmen Moraru, Monitorul de Botosani, Pagina de Remember)
