Tradiţii şi superstiţii de Paşti

* Învierea Domnului e cea însemnată şi mai sfântă manifestare creştină, ea fiind sărbătorită, în acest an, într-o perioadă în care şi natura se trezeşte la viaţă * 

Oricâte griji am avea pe cap, le lăsăm “pe altădată” când se apropie un eveniment religios cu profunde conotaţii în viaţa fiecăruia dintre noi. În săptămânile ce preced sărbătoarea de Paşti, ne curăţăm sufletul şi casa, încercăm să dobândim mai multă încredere în noi şi în vremurile ce vor veni. La ţară, conform descrierii din broşura “Tolba cu merinde” realizată de elevi şi profesori ai Grupului Şcolar de Cooperaţie Botoşani, “bărbaţii curăţă şi strâng toate gunoaiele, repară gardurile, aduc apă şi taie lemne, junghie miei şi purcei. Femeile îngrijesc prin casă, ung şi văruiesc, spală albiturile, coc pască şi cozonaci, roşesc ouă, deci pregătesc toate cele necesare pentru sărbătoare. Fetele mari, precum şi nevestele tinere, încep a-şi coase câte o cămaşă nouă, precum şi alte haine, atât pentru dânsele cât şi pentru părinţii, fraţii şi surorile lor. Sâmbătă seara, când începe a se îngâna ziua cu noaptea, fiind toate pregătite pentru a doua zi, nu mai lucrează nimeni.

Tradiţia cea mai cunoscută din Sâmbăta Mare este sacrificarea, în mod ritualic, a mielului – din care se face cighir, friptură şi borş. Spre deosebire de Sărbătoarea Crăciunului, de Paşti nu se gătesc foarte multe feluri de mâncare, de unde şi zicătoarea moldovenească: “Crăciunul este sătul, iar Paştele fudul!”. În Moldova, în dimineaţa de după noaptea Învierii, se pune un ou roşu şi unul alb într-un bol cu apă, ce trebuie să conţină monezi, iar copiii trebuie să-şi clătească faţa cu apă şi să-şi atingă obrajii cu ouăle pentru a fi sănătoşi şi a avea un an plin de bunăstare”.   

Tradiţii din Zona Moldovei

- În trecut, ouăle vopsite nu erau mâncate, ci în noaptea Învierii erau dăruite rudelor şi prietenilor şi păstrate lângă icoană până la Paştele următor;

- În Bucovina, flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a îşi arăta consimţământul la sentimentele lor, trebuie să le ofere un ou roşu;
- În comuna suceveană Vama, în seara Învierii tinerii obişnuiesc să aprindă pe dealuri focuri uriaşe. E un obicei străvechi, ale cărui semnificaţii nici nu se mai cunosc astăzi de către cei care îl practică, mai mult ca pe o distracţie. Se pare că, în trecut, acestor focuri li se atribuiau valenţe purificatoare. Alţii susţin că focurile erau aprinse în trecut de păstorii care apucaseră să urce la stâne şi nu puteau coborî în sate, pentru a lua lumina pascală de la biserici;

- Ucrainenii din Botoşani ciocnesc ouă roşii în familie, dar nu le mănâncă în prima zi de Paşte, aşa cum nu mănâncă nici carne de cocoş; ei spun că acest obicei datează de la răstignirea lui Hristos;

- Lipovenii fac pască din aluat simplu, iar dintre bucate nu lipsesc lapşa şi jarcovia. Pasca lipovenească este formată din trei rânduri de aluat şi, în pofida faptului că nu conţine niciun fel de umplutură, iese întotdeauna la fel de gustoasă ca şi pasca cu brânză.

Superstiţii din noaptea de Înviere

- În multe sate, fetele încă se mai duc în noaptea de Înviere în clopotniţă, să spele limba clopotului cu apă neîncepută. Şi, în zorii zilei se spală cu această apă pe faţă, ca să fie frumoase tot anul şi să alerge feciorii după ele, aşa cum aleargă oamenii la biserică în noaptea de Înviere, când bat clopotele;

- La Câmpulung Moldovenesc, a treia zi de Paşte se aşează firimituri pe arătură, în credinţa că astfel şoarecii vor ieşi la ospăţ şi nu se vor mai întoarce în case;

- Cine nu poate merge la slujba Învierii, scrie agero-stuttgart.de, trebuie să-şi ia de la neamuri ramuri sfinţite de măr, salcie sau brad, copaci consideraţi cu forţe magice, să le pună la icoană pentru ca tot anul să fie feriţi de necazuri;

- Fetele nemăritate, când spune preotul prima oară „Cristos a înviat”, trebuie să răspundă repede „eu să joc prima”, astfel există speranţa să fie luate la joc şi să se mărite;

- De obicei, se aprind focuri mari în jurul bisericii pentru a lumina drumul sufletelor morţilor care în această noapte se întorc pe pământ;

- Deoarece se crede că şi demonii se pot întoarce, flăcăii iau toaca de la biserică şi o bat toată noapte în cimitir, pentru a-i alunga;

-Cei care fără de motiv nu merg la biserică în noaptea Învierii, vor fi tot anul bolnavi şi vor avea pagube;

- Lumânările aprinse cu care te întorci acasă după slujba din noaptea Învierii, trebuiesc păstrate cu mare sfinţenie, deoarece sunt bune în momentele grele. Se aprind în caz de mare furtună, de grindină, de boală, necaz, se folosesc la farmece şi descântece;

- Alimentele şi plantele sfinţite în noaptea de Paşti se păstrează ca leacuri şi talismane. Sarea este folosită la sfinţirea fântânilor, slănina ca leac pentru boli ale vitelor, busuiocul pentru vindecarea durerilor de gât şi farmece, tămâia se pune pe jar când sunt furtuni violente, salcia este tămăduitoare, iar cine înghite trei muguri de salcie scapă de temperatură. Cine bea zilnic apă în care a pus coajă pisată de salcie uscată, scapă de durerile reumatismale. Interesant cât de mult adevăr există în această superstiţie. În 1897 din Salix – numele botanic al salciei, s-a descoperit acidul acetil-salicilic, adică aspirina;

- Anafura şi pasca sfinţită în noaptea de Înviere sau ziua de Paşte, nu trebuie mâncată în întregime. Ea e bună împotriva frigurilor, de dat la găini când sunt bolnave şi la vacă pentru a face viţeluşe, nu viţei;

- Tot aşa, fărâmiturile care rămân pe masă nu se aruncă. Ele se îngroapă în pământ, iar în locul acesta va creşte o plantă numită Măruncă, şi cine va bea ceai făcut din ea, va avea mulţi copii;

- Trebuie avut grijă ca şoarecii să nu ajunga la pască, deoarece dacă mănâncă se transformă în lilieci;

- Cine nu doarme în ziua Paştelui, va fi tot anul foarte activ şi-i va merge bine;

- Cine doarme în ziua de Paşti, îi va ploua şi i se va strica fânul în polog;

- Nu e voie să iei sare cu mâna la Paşti, deoarece tot anul îţi vor transpira mâinile;

- La Paşti, cine merge la biserică să-şi pună un ou roşu în sân, ca tot anul să fie roşu şi frumos, iar fetele să aibă peţitori;

- În noaptea de Paşti ( la fel de Sânzâiene, Crăciun, Anul nou, Săngiorz) se credea că se poate vedea focul comorilor ascunse. În speranţa că se vor îmbogăţi, oamenii privegheau după primul cântat al cocoşului, pentru a vedea „flăcările albastre fără căldură”care se crede că joacă pe comori.

 Obiceiuri uitate, obiceiuri ce au dăinuit

- În prima zi de Paşti, era obiceiul ca flăcăii şi fetele, înainte de al treilea cântec al cocoşului, să se scalde pe ascuns, într-o apă curgătoare, pentru a fi tot anul sprinteni, sănătoşi, harnici şi voioşi;

- În Moldova, între Paşti şi Rusalii erau montate scrâncioburi; în care oamenii se dădeau pentru ca până la următorul Paşti s-o ţină doar într-o bucurie;

- La sate, oamenii îngroapă ciolanele purcelului sfinţit în pământ şi cred că din el va răsări un liliac;

- Cei care mănâncă miel, n-au voie să dea oasele la câini ci trebuie să le îngroape sub un măr, pentru a fi până la Paştele următor frumoşi şi sănătoşi ca mărul;

- Cojile de ouă se dau pe apă, ca să le dai de ştire şi blajinilor că soseşte Paştele;

- Mama căruia i-au murit copiii, deci nu are noroc de urmaşi, în ziua de Paşte să vândă copilul care-i mai trăieşte la o mamă cu mulţi copii şi apoi să-l cumpere înapoi. Atunci va trăi şi el, căci în ziua Paştelui şi Christos a înviat din morţi;

- Trei zile cât ţine sărbătoarea Paştelui se stă cu masa întinsă, pregătită pentru oaspeţi şi cine vine e poftit să mănânce. Asta aduce prosperitate şi belşug anul întreg;

- Există credinţa că între Paşte şi Rusalii cerurile sunt deschise. Cine moare în acest timp ajunge direct în Rai. Cine se naşte atunci, va avea o viaţă frumoasă şi îmbelşugată.

(Carmen Moraru, Monitorul de Botosani, Pagina de Remember)