Istoria oraşului Darabani

În 1546 era atestată documentar localitatea Darabani, sub numele de satul Căbiceni, prin Cartea lui Petru Rareş dată la Huşi Maricăi, nepoata lui Ivanco.

Tot la mijloc de mileniu, un an mai târziu, este atestat documentar satul Bajura de la obârşia Podrigii, sub numele de Voicăuţi, sat care a fost mereu în componenţa comunei Darabani. Alte date prezentate de Dumitru Haha Voicăuţi în “Contribuţii pentru o monografie” îl amintesc pe Bogdan Voevod, domnul Moldovei, ce îi întăreşte în 1569 lui Ionaşcu Păhărnicel stăpânirea peste a cincia părţi din satul Căbiceni. În jurul anului 1725, localitatea Căbiceni îşi schimbă numele în Darabani. La mijloc de secol XVIII sunt atestate documentar bisericile din Bajura şi Teioasa, informaţii la nivel de 1774 regăsindu-se în catagrafia localităţilor din Moldova (făcută la cererea generalului rus P.A. Rumianţev), în care apare lista primilor locuitori din Darabani I Corneşti cu 90 de case, Voicăuţi – Bajura cu 56 de case şi Teioasa cu 51 de case. În 1790 se naşte Teodor Balş (1790 – 1867), fiul lui Constantin Balş, viitorul ctitor al târgului Darabani, al bisericii Sf. Nicolae şi al Castelului Balş.

Statistici şi noutăţi de secol XIX

În Condica Liuzilor pe 1803 Darabanii apar cu 70 de case, Corneştii cu 50 de case, Baţura cu 70 de case şi Teioasa cu 70 de case. În jurul acestui an, satul Voicăuţi îşi schimbă numele în Bajura (Baţura). În “Contribuţii pentru o monografie” se fac şi referiri la comerţul din acele timpuri. “Pe 21 iunie 1837 este dat la Eşi de domnitorul Mihail Sturdza, Hrisovul Gospod no. 28 de înfiinţare a Tg. Darabani cu 12 iarmaroace pe an şi zi de târg lunea. Pe 26 octombrie 1838 este făcută Învoiala dintre hatmanul Teodor C. Balş şi locuitorii târgoveţi din Darabani, prin care proprietarul moşiei le dă voie să facă binale (case) la uliţa mare şi comerţ în târg, contra unui bezmen (impozit). Este momentul în care târgoveţii evrei încep să construiască dughene şi locuinţe din care se mai văd şi astăzi câteva în centrul oraşului. În 1859, între cele şase târguri din ţinutul Dorohoi, apare şi Darabanii, cu un număr între 1.500 – 2.000 locuitori, înaintea unor târguri cum ar fi Paşcanii. Într-un târg destul de important s-a acordat, firesc, atenţie şi sănătăţii locuitorilor. În 1850, pentru combaterea epidemiilor (în 1848 în Moldova fusese epidemie de holeră) este cerută înfiinţarea la Darabani a unui Spital care să funcţioneze cu medicamente procurate de la Farmacia Haynal din Botoşani. Panta ascendentă pe care s-a înscris Darabanii în secolul XIX este evidentă la Recensământul General din 1899, când localitatea apare cu patru cătune (Darabani, Corneşti, Teioasa şi Bajura) şi cu un număr de 6.706 locuitori, din care 4.192 de religie ortodoxă, 2.492 mozaici şi 42 catolici .
Revolte pentru pământ

În 1865, din moşia lui Teodor Balş, este făcută împroprietărirea ţăranilor din Darabani şi satele componente, în baza legii date de Alexandru Ioan Cuza. În acest an, pe raza Darabanilor apar satele Darabani, Bajura din deal, Bajura din vale, Corneşti, Teioasa şi Cotu Hârtopului, toate având 513 case şi 593 familii. Pe 21 mai 1877, scrie Dumitru Haha Voicăuţi, “are loc la Darabani revolta ţăranilor români împotriva târgoveţilor evrei, când târgul este devastat, dughenile răvăşite, “buntuluiala” neavând conotaţii antisemite, aşa cum va aprecia în 1878 chiar Titu Maiorescu. În acest an, la Darabani erau un număr de 8 sinagogi evreieşti. În septembrie 1878 are loc la Tribunalul din Dorohoi procesul locuitorilor din Darabani, (a celor 70 de ţărani arestaţi în urma buntului din 1877), unul din primele mari procese colective din istoria României moderne. Procesul a avut ca protagonişti personalităţi celebre ale vremii precum Urechia (preşedinte de instanţă), Titu Maiorescu (avocatul evreilor), Nicolae Ionescu (deputat şi avocat), George Cimara (avocat) ş.a., proces în urma căruia ţăranii arestaţi ca participanţi la revolta din 1877 sunt achitaţi fără plata despăgubirilor civile.

Prima şcoală de stat din Moldova

La începutul secolului al XIX-lea - menţionează Dumitru Haha Voicăuţi în “Contribuţii pentru o monografie” - în Moldova au fost înfiinţate o serie de şcoli particulare, cum ar fi Şcoala Başoteştilor din Pomârla, înfiinţată la 1838 şi subvenţionată de proprietarul moşiei Anastasie Başotă. Începând cu 17 mai 1841, se înfiinţează şcoala publică pe moşia Darabani a logofătului Teodor C. Balş. Pentru întreţinerea ei, proprietarul moşiei a cerut domnului ca Epitropia Şcoalelor să-i acorde o subvenţie anuală. Domnitorul Mihail Sturdza, printr-o Rezolutie din 21 martie 1841, a aprobat cererea de înfiinţare a şcolii ,,ca la început de bună pildă”, iar Epitropia i-a acordat 1.000 de lei pe an şi a numit ca profesor pe Gheorghe Crudu, absolvent al Seminarului Socola, iar Gheorghe Asachi a a întocmit instrucţiunile speciale sau ,,Planul Lămuritor” privitor la organizarea şcolilor săteşti. Cursurile au început la 1 septembrie 1841 şi, în primul an şcolar au fost înscrişi un număr de 14 elevi între 14 – 17 ani, şcoala de la Darabani fiind socotită astfel prima şcoală de stat din Moldova.

Programa de învăţământ din aceste şcoli săteşti (inclusiv cea de la Darabani) a fost întocmită de Gheorghe Asachi (originar din Herţa, ţinutul Dorohoi), pentru două clase cu elevi între 8 şi 14 ani. Disciplinele studiate erau ,,Abeţedarul pentru şcoalele săteşti’’, care cuprindea citirea şi introducerea în gramatica prescurtată, rugăciuni, partea I-a din catechism, adunarea, scăderea şi scrierea pentru clasa I şi partea a II-a din gramatică, istoria sfântă, patru operaţii cu numere întregi, numere complexe, întâile cunoştinţe, istorisiri morale, oarecare cunoştinţe de lucrare a pământului şi cântări bisericeşti pentru clasa a II-a. La aceste discipline se adăugau şi lucrări practice în grădina şcolii, unde fiecare elev avea o parcelă de care răspundea şi un număr de pomi fructiferi pe care îi îngrijea. (www.darabani.org, www.monitorulbt.ro)