Familia bisericilor botoşănene cu hramul “Sf. Parascheva”

* Cea mai cunoscută dintre ele este situată pe Pietonalul Unirii, în Botoşani * Numai că nu e singura din judeţ, biserici cu acelaşi hram mai existând şi la Brehueşti – Vlădeni,Orăşeni Vale – Curteşti, Coştiugeni – Albeşti, Mândreşti – Ungureni şi Burla – Unţeni *

Construcţia bisericii “Sf. Parascheva” din municipiul Botoşani s-a finalizat în 1816. “Iniţiativa a aparţinut preotului Atanasie, ajutat cu fonduri de credincioşi, care au reuşit s-o înalţe din cărămidă pe temelie de piatră şi acoperită cu şindrilă, pe locul alteia din lemn. Vechiul pristol se mai afla în 1906 lângă biserică. Catapeteasma bisericii a fost pictată în 1832 de către Vasile Mihalache Zugravul, prin contribuţia căminarului Vasile Pisoschi, epitrop. Acesta făcea parte dintr-o familie de patricieni botoşăneni, înrudită cu familiile Văsescu, Roset, Pilat, Canano etc. Biserica a avut ca avere în 1906 câteva case şi locuri virane ce s-au vândut, iar cu banii obţinuţi s-a construit un local pentru Şcoala Primară de Băieţi nr. 4, o casă parohială etc” (“Monografia oraşului Botoşani”, Ştefan Ciubotaru).

Printre preoţii care au oficiat la Biserica “Sf. Parascheva” din Botoşani s-au numărat economul Atanasie, ctitorul bisericii; Ioan numit Iosef Monah; Gh. Darie; arhiereul Iosif Bobulescu; Teodor Bănescu; V. Gheorghiu; C. Andronovici; Enachi Vasiliu; C. Ionescu; Theodor Coman; Petru Tanasiade; Dimitrie Ionescu ş.a. În ce-l priveşte pe preotul Petru Tanasiade, Ştefan Ciubotaru mai scrie că “în 1864, preotul a deschis cursurile Şcolii Primare de Băieţi nr. 2, într-o casă din curtea Bisericii Roset, în care a funcţionat mai înainte o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Timp de câţiva ani a funcţionat singur ca “institutor superior”, deoarece era calificat ca învăţător cu “diploma de la Şcoala Normală nr. 5845 din 16 iunie 1861 a Principatelor Unite”.

Locul unde a fost înmormântat tatăl lui Nicolae Iorga

Muzeograful Gheorghe Median, şeful Secţiei de istorie – arheologie din Muzeul Judeţean, scoate la lumină un citat important din lucrarea “Drumuri şi oraşe”, scrisă de Nicolae Iorga şi apărută la Bucureşti în 1906. “Dumineca şi sărbătorile, datina visitelor mă ducea în locuri şi mai depărtate, în mahalaua Sfintei Paraschiva, unde casele boiereşti, curate, avându-şi fiecare grădina de flori şi livada de pomi, înconjurau biserica, în cimitirul căreia, supt o cruce de sărăcie, care şi aceia a căzut de mult de atunci, tot de sărăcie, dormia tata, pe care abia dacă l-am cunoscut. Pe aproape era casa “moşului” mieu Manole, cu atâţia arbori în livadă, încât pare că nu i-aş fi putut număra. Aşa, biserică de biserică, se depăna oraşul, bogat în livezi ca nici-unul altul, pe o rază nemărgenită. Şi nu biserici mărunte, prinosuri de negustori, ridicându-şi abia sfioase turnuleţul de lemn, cum le vezi în Bucureşti, ci cinstite biserici trainice”.  

La Brehueşti, mai întâi a fost biserica, apoi s-a strămutat satul

Din relatările  bătrânilor, postate la modul cel mai modern cu putinţă pe Internet (http://parohiasfparascheva.com), reiese că înainte de actuala  amplasare a localităţii  Brehueşti, satul se întindea aproape de lunca Siretului, în locul numit astăzi „Silişte" (la sud – vest de satul actual). Acolo a fost şi prima sa biserică. După tradiţie şi după o mică inscripţie de pe un clopot vechi aflăm că, în 1799, satul cu biserica se aflau tot în „Silişte". Prin urmare, rămâne cert că în jur de 1799 biserica era tot în „Silişte" şi că după această dată s-a strămutat satul, pe amplasamentul actual. Imediat după strămutare, locuitorii construiesc o nouă biserică, din bârne şi  lut. La noul lăcaş de cult au slujit preoţii Ioan, Iftimie, Tudorache Hasnaş, Grigorie Hasnaş şi Ştefan Grigoriu.

Cel din urmă preot, ajutat de soţia sa Maria, a ctitorit  un nou lăcaş de cult, ce a fost terminat în 1874. Alături de el au fost ctitori Pr. Ştefan Grigoriu, Toader  Alăzăroaei, Gh. Chircea, Vasile a lui Gheorghe etc. Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă şi acoperită cu şindrilă. În această stare a dăinuit până în 1889, când a fost reparată de preotul Ioan Manoliu. În 1897 a fost din nou reparată de preotul Gh. Hărţescu. Hramul bisericii, dintru începuturi, a fost cel al Sfintei „Cuvioasa  Parascheva".

Până în 1902, data fondării „Casei Sf. Biserici autocefale ortodoxe române", biserica a avut 17 fălci de pământ. În 1954, preotul Gheorghe Duda acoperă  biserica cu tablă peste şindrilă şi o restaurează după posibilităţile timpului. Clopotniţa bisericii s-a ridicat în timpul preotului Mihai Gheorghiu, iar actuala casă parohială s-a construit în curtea bisericii în timpul preotului Gheorghe Anuşca.

Biserică din scândură şi paiantă la Orăşeni Vale

Satul Orăşeni Vale apare în documente în secolul al XVII-lea, când în zonele împădurite de la izvorul Miletinului s-a stabilit o populaţie care se refugia din faţa năvălitorilor ruşi şi turci. Întrucât stabilitatea populaţiei în zonă era nesigură, iar în apropiere exista un schit de maici, nu a existat interes pentru a se construi o biserică aici. De pe site-ul Protopopiatului Botoşani aflăm că, în 1861, boierul Ioan Caraiani a înălţat o biserică în satul Orăşeni Deal, pe moşia sa lucrând şi sătenii din Orăşeni Vale. Multă vreme locuitorii din Orăşeni Vale se adunau pentru rugăciune fie la mănăstirea de maici din Schit Orăşeni, fie, după 1862, la biserica cu hramul „Sfântul Nicolae" din Orăşeni Deal. La începutul secolului XX, la iniţiativa unor tineri, pe maidanul satului se înalţă o troiţă care a existat până în 1987. În apropierea ei, între anii 1937-1939, s-a construit din scândură şi paiantă bisericuţa cu hramul “Cuvioasa Parascheva” din Orăşeni Vale. În perioada 1981-1982, prin grija preotului Dumitru Volentiru şi concursul financiar al enoriaşilor, s-a consolidat terenul pe care era înălţată biserica, lucrare urmată de construcţia noului gard, reparaţii la pereţi, acoperiş şi refacerea clopotniţei. În timpul pastoraţiei preotului Leonard Tomoiagă, când autorităţile locale au donat un teren împreună cu imobilul - şcoală construit pe el parohiei Orăşeni Vale, s-a început construcţia unei noi biserici.

La Coştiugeni, biserica e ctitoria unui paharnic

În satul din comuna Albeşti, biserica satului, cu hramul „Sf. Ioan Evanghelistul" şi „Cuvioasa Parascheva", este construită pe locul unde în urmă cu circa 200 de ani a fost înălţată o biserică veche. Data sigură a construirii bisericii vechi nu se ştie, dar se cunoaşte anul morţii ctitorului: 1820, trecut pe piatra mormântului său. Biserica de lemn, construită în formă de navă în stil vechi moldovenesc, a fost ctitoria paharnicului Teohari Condrea. Clopotniţa a fost înălţată în 1870 şi refăcută în 1928. În clopotniţă erau două clopote, “ce-şi fac datoria” şi astăzi, în noua biserică. Cel mare a fost donat de obştea satului, iar cel mic, de Zenovia şi Petru Bărcuţ în 1911. Cei doi au donat bisericii şi patru hectare de pământ în diferite zone ale satului, incluzând şi locul pentru casa parohială.
În locul bisericii vechi, ce ajunsese într-un grad avansat de degradare, protosinghelul Elisei Florea a construit în perioada 1970 - 1972 o biserică nouă, după stilul vechilor biserici moldoveneşti. Catapeteasma este simplă, fără elemente sculpturale, iar icoanele sunt în stil neobizantin.