Amintiri de la mănăstirea Sihăstria Voronei

* La lăcaşul din cult amplasat într-un peisaj de vis se regăseşte o icoană unică în ţară *

 Construcţia bisericii Mănăstirii Sihăstria Voronei a început în 1857, ctitori fiind un grup de şase călugări, în frunte cu monahii Ioanichie şi Mardarie. Stareţ al mănăstirii Vorona, în acea vreme, era arhimonahul Iosif Vasiliu (1853-1876), care primise “poruncă” pentru o nouă zidire de la domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza. Biserica, se menţionează pe sihastriavoronei.mmb.ro, a fost sfinţită în anul 1865, martie, 25 de către PS Arhiereu Chesarie Sinadon, având hramul Buna Vestire. Ulterior, a primit şi al doilea hram: Duminica Tuturor Sfinţilor. Biserica a fost terminată în 1876.

Elemente arhitectonice şi picturi originale

Din punct de vedere arhitectural, originalitatea bisericii este dată de cele trei abside marcate de câte patru coloane. Pridvorul de lemn s-a adăugat ulterior. În dreptul altarului, pe peretele exterior nordic, pictorul Gavrileanu a refăcut scena "Judecata Viitoare" în 1990, fiind vorba de o pictură creată de Vasile Scarlat în 1930. Pictura interioară a fost executată în ulei, în stil neo-bizantin, într-un interval de 15 ani (1861-1876), de către schimonahul Vladimir Machidon, “vieţuitor” în mănăstire, în vremea când avea venerabila vârstă de 100 ani. A fost restaurată în cea mai mare parte în 1945, de către pictorul Dumitru Simon.

Catapeteasma posedă o bogată sculptură, fiind împodobită cu stâlpi sculptaţi şi diverse ornamente. În faţa catapetesmei, pe peretele din stânga este reprezentată "Legea Veche", printr-o femeie ce ţine în mână o cruce necompletă în forma de "T ", iar pe peretele din dreapta e reprezentată "Legea Nouă ", printr-o femeie ce ţine în mână o cruce completă. Este cea mai completă şi ingenioasă reprezentare a "Legii Vechi şi Noi", unică în bisericile judeţului Botoşani.

Icoana Maicii Domnului din faţa catapetesmei se deosebeşte de icoanele de acelaşi fel ce se întâlnesc în iconografia ortodoxă. În pictura de la “Sihăstria Voronei”, Maica Domnului nu îl ţine în braţe pe Pruncul Iisus, ci îl duce de mână. Prin originalitatea ei, icoana este unică în ţara noastră. Atât catapeteasma cât şi icoana “Maicii Domnului cu Pruncul de Mână” sunt înscrise în Patrimoniul Naţional.

Paraclisuri, troiţe şi agheazmatar de reală valoare

În 1940, când era egumen protosinghelul Ghedeon Verenciuc (1920-1947), s-a construit paraclisul cu hramul "Sf. Mina" - sfinţit pe 9 septembrie 1941 de ÎPS Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei. Sub conducerea protosinghelului Sava Iftode (1947-1959), au fost construite clopotniţa şi agheazmatarul (1958). Agheazmatarul, conform celor scrise pe sihastriavoronei.mmb.ro, iese în evidenţă prin unicitatea picturii. Are întreaga cupola acoperită cu picturi reprezentând stările sufleteşti ale omului, percepute prin prisma omului bun şi a omului rău.
Înainte de intrarea pe drumul ce duce la mănăstire, la o distanţă de 300 m, pe drumul dintre Vorona şi Oneaga, este amplasată troiţa cu hramul "Sf. Proroc Ilie", construită în 1984 de ieromonahul Pimen Chirilă. La aproximativ 1,5 km de mănăstire, în inima codrului, se mai cunosc urmele unui paraclis ce avea hramul "Sf.Treime". Fusese ridicat în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1944, de părintele Ioachim Boghinus ajutat de egumenul de atunci (protosinghelul Ghedeon Verenciuc), ca o împlinire a unei făgăduinţe făcute lui Dumnezeu, aceea de a păzi odoarele mănăstirii de invazia sovietică. Sfinţirea s-a făcut în 1950 de ÎPS Sebastian Rusan, mitropolitul Moldovei.

Comuniştii i-au pus lacăt timp de un deceniu

După instaurarea regimului comunist, obiectele cu valoare de patrimoniu (vase sfinte, cruci argintate etc.), au fost confiscate. Mai mult, între anii 1959-1968 mănăstirea a fost închisă ca urmare a Decretului nr.410 - din 1959. La redeschiderea sa din 1969, construcţiile se aflau într-o stare accentuată de degradare. În timpul egumenului Ghenadie Verenciuc (1968-1972), s-au făcut unele reparaţii.

În 1973, este numit egumen ieromonahul Visarion Pâsnei, decedat la 28 noiembrie 1991.

La 1 aprilie 1991, a fost numit stareţ protosinghelul Ghedeon Huţanaşu. În acelaşi an Sihăstria Voronei a fost ridicată, prin decizie a Sfântului Sinod al BOR, la rang de mănăstire. Între anii 1993-1997 s-a construit casa "Sf. Proroc Ghedeon", sfinţită la 25 martie 1997 de PS Episcop Vicar Calinic Botoşăneanul.

Guvernator rus, devenit sihastru pe meleagurile noastre

Între numeroşii părinţi care au sfinţit pământul din jurul mănăstirii, la loc de cinste se află “Sf. Cuv. Onufrie”, considerat cel mai mare sihastru de pe meleaguri botoşănene. În 1749 încă mai era guvernator al unei provincii din Rusia. Apoi, datorită persecuţiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea, a fugit în Moldova, unde s-a călugărit. În 1763, l-a cunoscut pe Stareţul Paisie la Mănăstirea Dragomirna, cu care a întreţinut, de-a lungul timpului, o bogată corespondenţă. “Sf. Cuvios Onufrie a avut şi-a dus viaţa pustnicească în codrii din jurul schitului Sihăstria Voronei, într-o peşteră din malul Bahluiului, nu departe de izvoare. A avut şi preocupări cărturăreşti, copiind un număr de opere ale Sfinţilor Părinţi, după traducerile şi redactările stareţului Paisie. Sf. Cuvios Onufrie este considerat ctitorul duhovnicesc al mănăstirii Sihăstria Voronei, lucru confirmat de P.S. Arhiereu Chesarie Sinadon (1789-1888), într-un "Cuvânt de îndemn la ajutorarea zidirii Săhăstriei Voronii". Învrednicindu-se de darul preoţiei, cuviosul Onufrie era slujitor ales al celor sfinte şi duhovnic al multor şihaştri din pădurile Voronei. Săvârşind călătoria acestei vieţi şi cunoscând dinainte sfârşitul său, şi-a dat fericitul său suflet în braţele lui Hristos în primăvara anului 1789, la 29 martie, în zilele sărbătorii Învierii Domnului”. (sihastriavoronei.mmb.ro)