Sunt multe sate, pe culmi, a căror carte de vizită o reprezintă biserica. Numai că în destul de puţine îşi împletesc existenţa trei lăcaşuri bisericeşti, o astfel de situaţie întâlnindu-se în satul Ionăşeni, din comuna Truşeşti.
Biserica de lemn închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Ionăşeni, cunoscută şi ca „Biserica din livadă”, este, după unii autori, una dintre cele mai vechi biserici de lemn din ţară. Site-ul www.crestinortodox.ro este una din sursele ce avansează informaţia că „biserica a fost construită în anul 1234, de către un înaintaş al lui Dragoş Vodă. Despre această bisericuţă de lemn nu ştiu mulţi, că a existat, că încă mai există, undeva, într-o livadă cu o cărăruie cu pietre pe ambele părţi, înconjurată de un gard de lemn, având patru morminte în stânga ei, ale celor ce au slujit cândva în ea... Într-un an încă tăinuit de vreme, Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt a trecut prin satul Ionăşeni şi s-a închinat la această biserică. Dovada faptului că Voievodul a trecut pe la această biserică este inscripţia care zice: "Io, Ştefan voievod, m-am închinat, în anul."
Biserica de lemn închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Ionăşeni, cunoscută şi ca „Biserica din livadă”, este, după unii autori, una dintre cele mai vechi biserici de lemn din ţară. Site-ul www.crestinortodox.ro este una din sursele ce avansează informaţia că „biserica a fost construită în anul 1234, de către un înaintaş al lui Dragoş Vodă. Despre această bisericuţă de lemn nu ştiu mulţi, că a existat, că încă mai există, undeva, într-o livadă cu o cărăruie cu pietre pe ambele părţi, înconjurată de un gard de lemn, având patru morminte în stânga ei, ale celor ce au slujit cândva în ea... Într-un an încă tăinuit de vreme, Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt a trecut prin satul Ionăşeni şi s-a închinat la această biserică. Dovada faptului că Voievodul a trecut pe la această biserică este inscripţia care zice: "Io, Ştefan voievod, m-am închinat, în anul."
Biserica curţii fostului conac boieresc din satul Ionăşeni îşi are începutul în anul 1234, conform inscripţiei de pe o lespede de piatră din biserică. Această biserică a servit drept schit pentru calugări până în anul 1756, când Constantin Balş, proprietarul acestor meleaguri, zideşte Schitul Cozancea, unde se mută calugării din Ionăşeni.
Schitul Ionăşeni rămâne ca biserică parohială pentru cei peste 70 de locuitori care se stabiliseră în jurul schitului. Înfiinţatorul schitului se numea Ionas Balş, care nu se ştie din ce motive devine călugăr, de la care se trage şi numele satului Ionăşeni, conform actului comemorativ din biserica parohială”.
Predarea ştafetei de la o biserică la alta
În anul 1776 se construieşte biserica din cimitirul satului Ionăşeni, tot de către Constantin Balş, aceasta devenind biserică parohială - cu hramul "Naşterea Maicii Domnului". Biserica din livadă rămâne de slujbă numai pentru nevoile curţii boiereşti. Conform datelor adunate de preotul – paroh din Ionăşeni – Vasile Micu, „la anul 1827 ianuarie 18 s-a făcut sfinţirea după reparaţia radicală a bisericii (a bisericii din livadă – n. red), înlocuindu-se draniţa de pe acoperiş. S-a făcut subzidire, punându-i-se temelie de piatră, s-a podit pe jos, punându-se cărămidă pe cant şi s-au tencuit pereţii pe dinăuntru. S-a înlocuit de asemenea şi catapeteasma (conform inscripţiei pe partea din faţă a Sf. Mese, ce arată că Vasile Balş, spătar, Caterina, soţie şi Grigore, fiu, au făcut această reparaţie la biserica ce este a străbunilor lor)”.
În anul 1776 se construieşte biserica din cimitirul satului Ionăşeni, tot de către Constantin Balş, aceasta devenind biserică parohială - cu hramul "Naşterea Maicii Domnului". Biserica din livadă rămâne de slujbă numai pentru nevoile curţii boiereşti. Conform datelor adunate de preotul – paroh din Ionăşeni – Vasile Micu, „la anul 1827 ianuarie 18 s-a făcut sfinţirea după reparaţia radicală a bisericii (a bisericii din livadă – n. red), înlocuindu-se draniţa de pe acoperiş. S-a făcut subzidire, punându-i-se temelie de piatră, s-a podit pe jos, punându-se cărămidă pe cant şi s-au tencuit pereţii pe dinăuntru. S-a înlocuit de asemenea şi catapeteasma (conform inscripţiei pe partea din faţă a Sf. Mese, ce arată că Vasile Balş, spătar, Caterina, soţie şi Grigore, fiu, au făcut această reparaţie la biserica ce este a străbunilor lor)”.
Tot din descrierea părintelui din Ionăşeni mai aflăm că „biserica este construită din bârne de stejar, pe temelie de lespezi de piatră, cu acoperişul din draniţă, după forma vechilor biserici moldoveneşti şi cu împărţirea: altar, naos şi pridvor. În interior nu mai are nici un fel de mobilier - a fost devastată în timpul celui de-al doilea război mondial. În afară de inscripţia amintită de pe Sf. Masă, mai sunt nişte însemnări pe piatra de deasupra unui mormânt din pridvor în 1839, arătând pe cei îngropaţi, tot din neamul Balşilor.
În momentul de faţă, biserica are nevoie de reparaţii la acoperiş, soclu şi interior. Biserica este înscrisă în lista monumentelor istorice la nr. 3892. Întrucât în acest sat mai sunt două biserici, este peste putinţă de reparat din contribuţia sătenilor” (Preot Vasile Micu).
Biserica din cimitir
Este vorba de un alt lăcaş - monument istoric, zidit în 1776 (conform inscripţiei de pe clopotniţă). În 1883, mai scrie preotul Vasile Micu, „preotul N.Costinescu i-a făcut reparaţii generale, acoperind-o cu tablă şi căptuşind-o cu scândură, deoarece bătea vântul printre bârne şi stingea lumânările din biserică. Iarna, din cauza curentului, nu se putea face slujbă. În 1953, din iniţiativa preotului de la acea vreme, se acoperă cu tablă şi se reface zidăria şi interiorul, iar în 1966 s-a reînoit interior şi exterior, aşa că în prezent este în stare bună. Biserica este construită în bârne de stejar pe temelie de piatră, clopotniţa este din cărămidă şi este în corpul bisericii.
Biserica din cimitir
Este vorba de un alt lăcaş - monument istoric, zidit în 1776 (conform inscripţiei de pe clopotniţă). În 1883, mai scrie preotul Vasile Micu, „preotul N.Costinescu i-a făcut reparaţii generale, acoperind-o cu tablă şi căptuşind-o cu scândură, deoarece bătea vântul printre bârne şi stingea lumânările din biserică. Iarna, din cauza curentului, nu se putea face slujbă. În 1953, din iniţiativa preotului de la acea vreme, se acoperă cu tablă şi se reface zidăria şi interiorul, iar în 1966 s-a reînoit interior şi exterior, aşa că în prezent este în stare bună. Biserica este construită în bârne de stejar pe temelie de piatră, clopotniţa este din cărămidă şi este în corpul bisericii.
În interior este zugrăvită simplu, în culoare bleo. Pe bolta naosului are patru Evanghelişti. Catapeteasma este sculptată, iar icoanele au rame bronzate cu alb. În pronaos se află un mormânt, având pe el drept capac un lemn de stejar. A fost devastat în timpul cel de-al doilea război mondial şi oasele aruncate în curtea bisericii. Pe un Sf. Epitaf este arătat anul 1776, făcut de preotul I.Ionescu, spre pomenirea lui şi a soţiei sale Elena”.
Biserica mare
Deoarece biserica de secol XVIII devenise neîncăpătoare odată cu creşterea populaţiei satului, în 1925 s-a construit o nouă biserică cu hramul "Sf. Constantin şi Elena", care a preluat rolul de biserică parohială, cea din cimitir rămândând doar pentru prohodirea morţilor.
„Monumentala şi frumoasă biserică s-a construit prin stăruinţa şi osteneala vrednicului preot Neculai Costinescu, cu un comitet format din Vasile Isăcescu ca preşedinte, Ioan Bantaş, Gheorghe Corduneanu, Dumitru Romanescu, Neculai Ionescu, Costache Aflăcăiţei, Alexandru Apetroaie şi preotul Neculai Costinescu, ca secretar şi casier. Se începe strângerea fondurilor necesare construcţiei, din „contribuţia poporănilor” şi în special al „condicilor de milă”, în anul 1906. În 1909, la 19 iulie s-a făcut sfinţirea locului şi s-a pus piatra fundamentală de către protopopul judeţului Botoşani, Alexandru Simionescu. Din cauza lipsurilor băneşti, lucrarea a mers încet, aşa că abia în 1913 biserica a fost terminată din roşu şi acoperită cu tablă zincată. În 1014, a izbucnit războiul mondial, lucrările la biserică au încetat până după terminarea lui, când au continuat cu mare greutate din cauza sărăciei şi „scumpetei” adusă de război. Biserica a fost terminată în anul 1925, când la 20 iulie s-a sfinţit.
După preotul Neculai Costinescu, urmează ca preot paroh Vasile Pavel care după 13 ani de rodnică activitate, moare de tifos în 1948. Din 1948, al treilea preot al Ionăşenilor a fost preotul Petru Palaghiu, până în luna octombrie 1991”, rememorează actualul preot paroh, Vasile Micu, ce slujeşte pe meleagurile din Ionăşeni din 1992.
Icoane pictate de Ştefan Luchian
Biserica, din cauza cutremurului din 1940, a suferit avarii, aşa că în anul 1950 s-au făcut reparaţiile necesare, în 1959 s-a renovat şi interiorul, iar în 1966 s-au făcut unele reparaţii la acoperiş. Ca arhitectură, menţionează preotul – paroh, „biserica mare este una din cele mai impunătoare clădiri din localitate şi împrejurimi. Aşezată în centrul satului, pe o lungime de 40 m, îşi înalţă silueta ei, străjuind zarea la mari depărtări, prin turnurile ei ce ating 35 m înălţime.
În interior biserica este pictată în ulei, pereţii încadraţi cu diferite liniaturi artistice şi pictură a diferite scene biblice. Aşa, de pildă, în altar, pe boltă este pictată Maica Domnului cu Pruncul în braţe, iar de o parte şi de alta a tronului doi îngeri ţin o panglică întinsă pe care scrie: „Prea Cea Mai cinstită decât Heruvimii”. Pe pereţii altarului sunt pictaţi Arhidiaconii Laurenţiu şi Ştefan şi Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan. Pe bolta naosului are 4 evanghelişti şi Pantocratorul, iar pe pereţii laterali diferiţi sfinţi şi scene biblice. Pe plafonul cafasului este pictat Sf. Ioan Botezătorul înaripat.
Toate icoanele, începând cu catapeteasma care este artistic sculptată, sunt lucrate de pictorul Ştefan Luchian, după modelul Catedralei Mitropolitane din Iaşi, la dorinţa preotului Neculai Costinescu, ctitorul acestui sfânt locaş. Lucrarea a fost executată în condiţii excelente în decurs de trei ani: 1921-1924.
Trei policandre din alamă masivă ornează centrul bisericii, precum şi trei sfeşnice din acelaşi material, lor adăugându-li-se strana arhierească din stejar, bine păstrată” (Preot – paroh Vasile Micu). (Articol realizat de Carmen Moraru)
Biserica mare
Deoarece biserica de secol XVIII devenise neîncăpătoare odată cu creşterea populaţiei satului, în 1925 s-a construit o nouă biserică cu hramul "Sf. Constantin şi Elena", care a preluat rolul de biserică parohială, cea din cimitir rămândând doar pentru prohodirea morţilor.
„Monumentala şi frumoasă biserică s-a construit prin stăruinţa şi osteneala vrednicului preot Neculai Costinescu, cu un comitet format din Vasile Isăcescu ca preşedinte, Ioan Bantaş, Gheorghe Corduneanu, Dumitru Romanescu, Neculai Ionescu, Costache Aflăcăiţei, Alexandru Apetroaie şi preotul Neculai Costinescu, ca secretar şi casier. Se începe strângerea fondurilor necesare construcţiei, din „contribuţia poporănilor” şi în special al „condicilor de milă”, în anul 1906. În 1909, la 19 iulie s-a făcut sfinţirea locului şi s-a pus piatra fundamentală de către protopopul judeţului Botoşani, Alexandru Simionescu. Din cauza lipsurilor băneşti, lucrarea a mers încet, aşa că abia în 1913 biserica a fost terminată din roşu şi acoperită cu tablă zincată. În 1014, a izbucnit războiul mondial, lucrările la biserică au încetat până după terminarea lui, când au continuat cu mare greutate din cauza sărăciei şi „scumpetei” adusă de război. Biserica a fost terminată în anul 1925, când la 20 iulie s-a sfinţit.
După preotul Neculai Costinescu, urmează ca preot paroh Vasile Pavel care după 13 ani de rodnică activitate, moare de tifos în 1948. Din 1948, al treilea preot al Ionăşenilor a fost preotul Petru Palaghiu, până în luna octombrie 1991”, rememorează actualul preot paroh, Vasile Micu, ce slujeşte pe meleagurile din Ionăşeni din 1992.
Icoane pictate de Ştefan Luchian
Biserica, din cauza cutremurului din 1940, a suferit avarii, aşa că în anul 1950 s-au făcut reparaţiile necesare, în 1959 s-a renovat şi interiorul, iar în 1966 s-au făcut unele reparaţii la acoperiş. Ca arhitectură, menţionează preotul – paroh, „biserica mare este una din cele mai impunătoare clădiri din localitate şi împrejurimi. Aşezată în centrul satului, pe o lungime de 40 m, îşi înalţă silueta ei, străjuind zarea la mari depărtări, prin turnurile ei ce ating 35 m înălţime.
În interior biserica este pictată în ulei, pereţii încadraţi cu diferite liniaturi artistice şi pictură a diferite scene biblice. Aşa, de pildă, în altar, pe boltă este pictată Maica Domnului cu Pruncul în braţe, iar de o parte şi de alta a tronului doi îngeri ţin o panglică întinsă pe care scrie: „Prea Cea Mai cinstită decât Heruvimii”. Pe pereţii altarului sunt pictaţi Arhidiaconii Laurenţiu şi Ştefan şi Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan. Pe bolta naosului are 4 evanghelişti şi Pantocratorul, iar pe pereţii laterali diferiţi sfinţi şi scene biblice. Pe plafonul cafasului este pictat Sf. Ioan Botezătorul înaripat.
Toate icoanele, începând cu catapeteasma care este artistic sculptată, sunt lucrate de pictorul Ştefan Luchian, după modelul Catedralei Mitropolitane din Iaşi, la dorinţa preotului Neculai Costinescu, ctitorul acestui sfânt locaş. Lucrarea a fost executată în condiţii excelente în decurs de trei ani: 1921-1924.
Trei policandre din alamă masivă ornează centrul bisericii, precum şi trei sfeşnice din acelaşi material, lor adăugându-li-se strana arhierească din stejar, bine păstrată” (Preot – paroh Vasile Micu). (Articol realizat de Carmen Moraru)
