Dumitru Chipăruş a fost atras spre învăţătură şi,
ca atare, a fost un elev foarte sârguincios, luând în consideraţie şi faptul că
era ceva mai în vârstă decât colegii săi de clasă. După absolvirea claselor
primare a urmat gimnaziul dorohoian de băieţi „Gr.Ghica VV” (1900-1904), unde
l-a avut coleg de clasă pe viitorul profesor universitar Radu T. Olinescu.
Pasiunea pentru pictură s-a materializat încă din
şcoala primară. Învăţătorii săi i-au scos în relief calităţile şi înclinaţia
spre artă cu ocazia diferitelor serbări de sfârşit de an şcolar, în cadrul
cărora desenele lui erau admirate de vizitatori. La gimnaziu, pasiunea pentru
artă s-a accentuat, profesorii de specialitate îndemnându-l să-şi continue
drumul spre artă. În acei ani era director al gimnaziului profesorul de
matematică Gheorghe Pascu. Era „o mână de fier”, care a deţinut funcţia de
director cea mai lungă perioadă din istoria acestei instituţii şcolare
(1888-1905). La limba franceză, Dumitru Chipăruş a beneficiat de cunoştinţele
predate de G. Ardeleanu, limbă cu care a putut să pătrundă ulterior în lumea
artei pariziene. La desen şi caligrafie, orele cele mai îndrăgite de
gimnazistul Chipăruş Dumitru, i-a avut ca profesori pe G. Andrieşescu ( a
predat între 1888-1903) şi I. Secoşanu (a predat între 1903-1905). Aceştia au
intuit pe viitorul creator de artă, l-au încurajat şi i-au deschis orizontul
cunoştinţelor de artă.
După absolvirea cursurilor liceale, în anul 1908,
la îndemnul părinţilor săi, pleacă spre Italia cu gândul de a-şi perfecţiona
talentul, dar nu în pictură, ci în sculptură, pentru care avea acum o deosebită
afinitate. În cei patru ani cât a stat în peninsulă, şi-a perfecţionat stilul,
afirmându-şi predilecţia pentru arta decorativă - o artă care să placă ochiului
oricărui privitor amator, nu doar ochiului specialistului în domeniu. Artistul
plastician Dumitru Chipăruş nu era mulţumit de ceea ce acumulase în Italia. Tindea spre mai mult.
Aşa se face că gândurile sale se îndreaptă spre Paris – oraşul considerat
centrul artei europene, unde exista excelenta şcoală de artă „Ecole de Beaux
Arts”, şcoală unde a studiat şi cel mai mare sculptor român – Constantin
Brâncuşi.
Ajuns la Paris în anul 1912, Dumitru Chipăruş şi-a
realizat visul de a studia la renumita şcoală de arte frumoase. S-a
perfecţionat în domeniul artei sub bagheta lui Antonin Mercier care, o
coincidenţă fericită, i-a fost profesor şi lui Brâncuşi. A frecventat cursurile
acestei şcoli până în 1916. Realizase deja piese sculpturale – adevărate
capodopere şi devenise renumit în lumea artei. În ţara sa, însă, se vorbea foarte puţin de sculptorul Dumitru Chipăruş. Chiar şi în
oraşul său natal numele i-a rămas aproape necunoscut, deşi în lumea artei pariziene
statuetele lui erau admirate şi căutate.
În anul 1926 s-a căsătorit cu Julienne Lullier
care îi va fi o adevărată tovarăşă de viaţă, îl va sprijini în munca de creaţie
şi îi va ordona treptat viaţa. L-a
ajutat să-şi amenajeze atelierul său propriu de pe strada Barrault din Paris,
în care prolificul artist lucra chiar şi 15 ore pe zi. Aici a creat capodopere
în stilul „artei deco”. Dumitru Chipăruş este considerat părintele sculpturii
„Art Deco” - curent artistic născut în Franţa în perioada interbelică, extins
ulterior în diferite domenii – de la arhitectură şi desen până la modă, muzică,
film, pictură şi sculptură. A rămas singurul
român dintr-o pleiadă de artişti ArtDeco afirmaţi ulterior, amintindu-i
pe Carbonnier Paul (1865-1953) arhitect francez, germanul Christiansen Hans (1866-1945),
pictorul şi sculptorul spaniol Picasso Pablo (1881-1973) ş.a. În sculptură,
statuetele lui Dumitru Chipăruş răspundeau dorinţei oamenilor de a-şi decora
plăcut camerele. În scopul realizării lor, sculptorul român a folosit o tehnică
de combinare a fildeşului cu aur, bronz, lemn, lapislazuli, având ca rezultat
aşa numitele statuete cristelefantine. Ca model i-au servit dansatoarele
exotice şi balerinele întâlnite la Balles Russes sau alte saloane din Paris,
copiii vecinilor care-l vizitau în atelierul său, iar, spre sfârşitul vieţii,
i-au servit ca model animalele de la grădina zoologică Vincennes.
Mai târziu l-a cunoscut şi pe pictorul dorohoian
Alexandru Istrati, cel pe care Constantin Brâncuşi îl lăsase ca mandatar şi
executor testamentar al operei sale.
În România, cu excepţia câtorva dicţionare, numele
sculptorului Dumitru Chipăruş a rămas necunoscut. Doar liceul,actualmente
colegiul „Gr. Ghica VV” îl menţionează în monografiile sale. Regimului instalat
după 23 august 1944 nu-i convenea opera lui Dumitru Chipăruş, căci nu era
conformă cu „principiile socialiste”, aşa că numele renumitului sculptor a fost
tot mai marginalizat, până la uitare.
 |
fernando-hideaway.blogspot.com
|
Dumitru Chipăruş a fost unul din cei mai cunoscuţi
şi apreciaţi sculptori ai perioadei interbelice,un maestru al „Art Deco”, fiind
puternic influenţat şi de arta egipteană. Cele mai importante lucrări au fost
statuetele Art Deco înfăţişând dansatoare exotice şi balerine întâlnite la
Ballet Russe sau în saloanele pariziene. În anul 1914 participă pentru prima
oară la Salonul Oficial cu deosebit succes. Dumitru Chipăruş s-a impus în scurt
timp ca unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai noului curent artistic Art
Deco. În perioada 1914-1933 a realizat cele mai reuşite dintre statuetele sale.
Sculptorul a încercat mereu să îşi surprindă modelul în mişcare, în timpul
dansului sau a jocului de copii (când modelul era un copil), acordând o
deosebită atenţie liniilor trupului şi în special vestimentaţiei elegante şi
siluetei longiline, respectiv, candoarei copilăreşti. Era atât de minuţios
încât chiar mâinile statuetelor sunt perfect conturate, cu un nivel de detaliu
remarcabil. Privind statutele lui rămâi fascinat de frumuseţea personajelor
feminine sculptate, simţi vibraţia mişcării elegante ale acestora şi parcă îţi
doreşti să le ai expuse undeva unde să le poţi privi în permanenţă.
Dumitru Chipăruş a decedat în anul 1950, după o
paralizie cauzată de un atac de cord, când avea doar 61 de ani, vârstă la care
ar mai fi putut crea numeroase statuete fascinante. După plecarea sa pe un drum
fără întoarcere, soţia sa i-a adunat şi ordonat statuetele, câte mai
rămăseseră. Câteva dintre acestea au putut fi admirate la recenta licitaţie de
la Sothebys (SUA), organizată la 17 aprilie 2007. A fost prima licitaţie de
statuete ArtDeco, după aproape o jumătate de secol. De asemenea, la o licitaţie
la Alis a fost cumpărată o sculptură a lui Dumitru Chipăruş intitulată „Fata cu
pălărie” (care a fost turnată în Franţa).
Ne facem o datorie de onoare de a aminti
dorohoienilor şi întregii ţări numele acestui mare artist plastic, Dumitru H.
Chipăruş, nedreptăţit pe timpul vieţii şi preţuit la adevărata valoare abia
după dispariţia sa în eternitate. (Dorina şi Ilarion Mandachi, "Dictionarul personalitatilor
dorohoiene")
