dezvoltarea economică a Ţărilor Române după Unirea din 1859, a atras după sine dezvoltarea învăţământului românesc. În aceste condiţii ia fiinţă la Botoşani Şcoala Nr.2 de băieţi. Anul înfiinţării este considerat 1864. Una dintre dovezile care atestă anul 1864 ca anul înfiinţării acestei şcoli este adresa nr.85, din 15 august 1889, eliberată de Şcoala Nr.2 de băieţi, semnată de directorul G.C. Stanislau, din care reiese că şcoala a fost înfiinţată în anul 1864, primul ei director fiind Constantin Galin.
Din Anuarul General al Instrucţiunii Publice din România, pe anul 1863-1864 reiese că la Botoşani era o singură şcoală primară de băieţi cu o populaţie şcolară foarte numeroasă: 312 elevi. Pentru a rezolva situaţia, conducerea oraşului Botoşani a luat măsuri ca în toamna anului 1864 să se înfiinţeze Şcoala Nr.2 de băieţi.
Anuarul General al următorului an, la paginile 164-165 arată că în acel an a funcţionat şi Şcoala Nr.2 de băieţi din Botoşani, institutor fiind Constantin Galin, în vârstă de 21 ani, având ca studii cursul primar şi pe cel preparandal, numit pe post la 5 noiembrie 1864, în urma susţinerii unui concurs. Deci, anul 1864 este menţionat în anuar ca anul înfiinţării acestei şcoli.
De asemenea, Legea Instrucţiunii Publice, apărută la 25 noiembrie 1864, arată că la Botoşani s-a deschis cea de-a doua şcoală de băieţi, cu care ocazie s-a făcut un Te Deum la catedrală, la care au participat oficialităţile oraşului(dosar 199 din 1864), institutorul acestei şcoli fiind Constantin Galin (fila 221). Mărturie a valorii deosebite şi a recunoaşterii sale ca unul dintre cele mai reprezentative nume ale învăţământului botoşănean de la acea vreme, stau următoarele:
- este primul autor de manuale didactice prin volumul „Geografia terrelor române" pentru clasa II, primară, Iassy, Tip. Berman, 1869, apărută în nouă ediţii;
- a tipărit 8 cărţi, dintre care unele de istorie şi citire(în colaborare), căutate pentru calitatea lor;
- a fost primul învăţător publicist care a contribuit la apariţia primei reviste cu caracter pedagogic - „Şcoala poporală";
- a colaborat la „Revista Moldovei", unde a publicat savuroase amintiri legate de Şcoala „Marchian".
Între anii 1864 şi 1910 şcoala a funcţionat în mai multe clădiri de pe strada Armeană, localul actual al şcolii fiind construit abia în anul 1910.
De la înfiinţare până în prezent, şcoala a avut mai multe denumiri:
1864 - Şcoala Nr.2 de băieţi
1950 - Şcoala Elementară de 7 ani, Nr.1
1964 - Şcoala Generală de 8 ani, Nr.1
1990 - Şcoala cu clasele I-VIII, Nr.1
2000 - Şcoala cu clasele I-VIII,„Sf. Nicolae", Nr.1.
În timpul primului război mondial, noul local al şcolii a fost transformat în spital, motiv pentru care Şcoala Nr.2 de băieţi se pare că s-a contopit cu Şcoala Nr.2 Mixtă, care funcţiona într-o clădire mai mică din curtea şcolii.
După război, Şcoala Nr.2 de băieţi s-a mutat într-un local particular de pe str. Armeană, iar în localul construit în 1910 ia fiinţă Şcoala Normală Preparatoare, care după 1920 devine Şcoală Normală şi funcţionează în continuare aici, până în anul 1932, când se desfiinţează.
După desfiinţarea Şcolii Normale, Şcoala Nr.2 de băieţi revine în localul propriu, unde-şi va continua activitatea, neîntrerupt, până în prezent, dar sub numele care au fost deja menţionate.
Ar mai trebui făcut cunoscut faptul că în jurul anului 1950, în localul şcolii, alături de clasele I-VII, s-au ţinut şi cursurile Şcolii Medii Sanitare.
Numărul elevilor şcolii a oscilat, în funcţie de numeroşi factori obiectivi. Astfel, la înfiinţare şcoala avea înmatriculaţi 100 elevi, număr care va creşte, ajungând la 686 în anul şcolar 1964-1965.
