În cartierul răsăritean al oraşului Botoşani, numit al lipovenimii, între case modeste şi liniştite, cu grădini înfloritoare şi verdeaţă se află Şcoala nr. 3 Botoşani. Este o şcoala veche, cu tradiţie, fosta Şcoală Nr. 3 de băieţi „Roset”, ce a fost înfiinţată în anul 1864, având ca director pe diaconul Petru Tanasiade. Şcoala a început să funcţioneze cu un număr de 41 de elevi, înscrişi în clasa I. Petru Tanasiade a fost mulţi ani „institutorele ” superior (director) al şcolii şi a funcţionat pentru început singur. Pentru că localul cuprindea numai două săli, şcoala a avut numai 2 clase până în 1871, când s-a mutat în casa Dimitrie Budachievici. În 1889 început construcţia unui local nou, cu etaj, în despărţirea a III-a, pe strada Ştefan cel Mare (azi Tudor Vladimirescu). Directorii şcolii, în anii de început, dar şi după aceea, au fost importanţi oameni de cultură, preoţi sau diaconi, dăruiţi învăţământului şi care doreau „luminarea minţii copiilor urbei prin ştiinţa de carte”. Izbucnirea primului război mondial a adus multe dificultăţi şcolii botoşănene. Învăţătorii au fost mobilizaţi şi trimişi pe front, rămânând la catedră învăţătorii şi învăţătoarele în vârstă. Anii şcolari au funcţionat cu întrerupere şi materia a rămas neterminată. În timpul celui de-al doilea război mondial, şcoala a fost transformată în spital. Documentele vremii, de după cele două războaie, dovedesc creşterea numărului de elevi, din dorinţa părinţilor ca vlăstarele lor să fie ştiutoare de carte şi să înveţe o meserie. (www.didactic.ro)
